Banii, sau mai exact lipsa lor, a generat idei de economii serioase din punct de vedere al bugetelor alocate tehnologiei informaţiei. Una din aceste idei este cea de virtualizare, un concept aflat pe un trend de creştere continuă, şi nu cu valori mici.
Cel mai cunoscut concept de virtualizare este aşa numitul “desktop virtualization”. De fapt, el reprezintă un termen colectiv folosit cu referire la o familie detehnici şi tehnologii înrudite pentru centralizarea managementului şi/sau execuţia diverselor elemente ale desktopului tradiţional. Prin implementarea amestecului corect de opţiuni, în maniera potrivită, se pot reduce suprasarcinile operaţionale,<!–more–> se poate creşte nivelul de securitate şi se poate îmbunătăţi flexibilitatea utilizatorului. Esenţial aici este faptul că virtualizarea poate fi aplicată separat unor elemente diferite ale desktopului.
O firmă de cercetare IT denumită Freeform Dynamics a publicat recent câteva rezultate ale unui studiu online internaţional derulat în rândul câtorva sute de firme din zona întreprinderilor medii şi mici cu privire la tendinţele legate de virtualizare, şi în special cu privire la interesul privind noul concept de virtualizare aplicaţii. Cel mai important dintre aceste rezultate este cel prezentat în graficul de mai jos.
Beneficiile virtualizării de aplicaţii
La nivel de sistem de operare pentru desktop, există abordarea “bazată pe sesiuni”, cunoscută şi sub numele de servicii terminal, şi câteva forme diferite de Virtual Desktop Infrastructure (VDI).
Prin acestea se pot virtualiza zona de stocare date locale (cum ar fi directorul de Documente) şi setările de utilizator(preferinţele) prin folosirea tehnicilor de redirectare. Aici intervine şi partea de virtualizare a aplicaţiilor, care se bazează pe tehnici de rulare a aplicaţiilor în containere de aplicaţii în loc de rulare naturală a lor.
Ideea de la care s-a plecat pentru un asemenea concept este de minimizare a dependenţelor de sistemul de operare gazdă, dar şi de prevenire a conflictelor cu alte aplicaţii pe care utilizatorul le-ar putea rula simultan. Rezultă de aici avantaje certe în eficienţă a instalărilor, stabilitate a desktopului, uşurinţă de depanare şi posibilă lejeritate a utilizatorului.
Dacă aplicaţia rulează direct în mediul desktop al utilizatorului, conceptul utilizează termenul de “streaming de aplicaţii”. Dacă ea rulează pe o altă maşină, părând însă să ruleze pe maşina locală, atunci se foloseşte termenul “aplicaţie la distanţă”.
Indiferent de situaţie, utilizatorul nu-şi poate da seama de diferenţa dintre o aplicaţie virtualizată şi una instalată direct pe desktopul lui. Aplicaţia este lansată în acelaşi mod, procedura de “cut and paste” între aplicaţii funcţionează normal, iar directoarele, resursele de reţea şi alte resurse pot fi accesate în maniera obişnuită.
Punctul cel mai interesant al virtualizării aplicaţiilor este acela că virtualizarea poate fi folosită în conjuncţie atât cu desktopurile fizice tradiţionale, cât şi cu mediile bazate pe sesiuni sau cele VDI.
Prin intermediul virtualizării, chiar dacă managementul aplicaţiilor este centralizat, ele se execută local, ceea ce înseamnă că această
procedură se poate aplica la notebook-uri şi tablete Windows care adesea sunt folosite în mod deconectat sau în reţele cu viteze joase şi întârzieri mari de răspuns.
Ce arată practic graficul de mai sus este faptul că virtualizarea aplicaţiilor reprezintă deja cea mai folosită tehnică din sfera mai largă a virtualizării desktopului, fapt care sugerează că tot mai mulţi oameni “se prind” de ideea că actualmente se pot efectua virtualizări selective.
De ce ar conta asta? Luând în considerare numărul mare de desktopuri îmbătrânite de pe piaţă(situaţie valabilă şi în România), dar şi recentul anunţ Microsoft de încetare a suportului acordat sistemului de operare Windows XP, se poate anticipa intensificarea activităţii de migrare sau de împrospătare către alte sisteme de operare în viitorul foarte apropiat.
Ca atare, cum modernizarea desktopului va veni inevitabil, poate că reprezintă în încercare meritorie aceea de explorare a variantelor de virtualizare deja existente, mai ales ţinând cont de faptul că virtualizarea desktopului nu înseamnă că totul trebuie centralizat.
de Bogdan Marchidanu
