Evoluţia istorică a soluţiilor IT pentru afaceri a arătat ani de zile un model care a însemnat un parcurs de implementare: Enterprise Resource Planning, urmat de Customer Relationship Management, apoi de Business Intelligence şi, de dată mai recentă, de Business Analytics, acolo unde a fost şi este cazul. Sau, în funcţie de preferinţe, modelul a însemnat trecerea parţială la servicii furnizate de terţi. Cum nimic nu stă niciodată pe loc, şi în acest peisaj încep să apară semnele unei schimbări profunde.
Indiciile nu sunt foarte vizibile. Ele sunt mai degrabă colectate din anunţurile făcute în ultimele luni de jucătorii mari de pe piaţă, cum ar fi IBM sau Dell, cei care dau însă tonul schimbărilor pe termen mediu şi lung. Indiferent că este vorba de anunţarea unei noi soluţii de automatizare pentru echipamentele IT, de lansarea unor soluţii din ce în ce mai complexe şi mai integrate, sau de modificarea subtilă de adresabilitate, astfel de indicii adunate încep să contureze un tablou al schimbării de paradigmă care va avea loc în viitorul nu foarte îndepărtat.
Un exemplu în acest sens a fost recent oferit de IBM, care a anunţat investiţii de 1 miliard USD în cercetări legate de soluţii software pentru zona de stocare date, soluţii care vor include, conform companiei, şi elemente de analiză cognitivă. Practic, este vorba de extragerea de informaţii relevante din volumele de date chiar înainte de procesarea lor. Iar această extragere se referă inclusiv la obţinerea de informaţii din date nestructurate. De altfel, cu ocazia acestui anunţ, IBM şi-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, intenţia de concentrare pe viitor pe verticalele unde obţinerea de informaţii din date, indiferent de forma acestora, devine esenţială cu fiecare zi, cum ar fi sănătatea sau mediul.
Este foarte posibil ca o asemenea schimbare subtilă de ton să provină din rezultatele practice înregistrate pe piaţă de ofertele vendorilor IT. În mod cert, asta nu înseamnă că vreun vendor va renunţa la linii tradiţionale de ofertă precum ERP sau CRM, ci, mai degrabă, că investiţiile mari pentru viitor se vor concentra în alte zone.
Decizii bazate pe întârzieri
Întârzierile legate de adoptarea noilor concepte tehnologice propuse cu câţiva ani în urmă au jucat, fără îndoială, un rol major în schimbările curente de atitudine ale vendorilor majori vizavi de soluţiile pentru afaceri. Să nu uităm, de pildă, că acum trei ani firmele de cercetare a pieţei şi previziune dădeau anul 2015 ca fiind anul maturizării cloud computing ca principal concept IT folosit de companii. Ei bine, primul trimestru al acestui an mai are puţin şi se încheie, dar previziunea este foarte departe de a se fi împlinit. Iar această afirmaţie este valabilă pentru întreg mapamondul, nu doar pentru o piaţă rămasă în urmă precum România.
Oarecum în aceiaşi termeni se pune problema şi pentru big data, un alt concept cu potenţial disruptiv, care promite extragerea de informaţii valoroase din volumele mari de date, indiferent de forma lor. Lucrurile aici par să înainteze mai dificil pe segmentul datelor nestructurate, adică exact pe acel segment unde noutatea big data este absolută. La asta se adaugă şi lipsa acută a oamenilor capabili să analizeze astfel de volume de date pentru obţinerea de informaţii relevante şi utile afacerilor.
La cele de mai sus se adaugă transferul tot mai mare de atenţie către aşa-numitul Internet al Lucrurilor (IoT), dar şi eforturile de promovare a unor noi concepte precum Software Defined Everything sau automatizarea pe scară cât mai largă a tuturor proceselor care ţin de IT (de la reţelele de computere la centrele de date). În definitiv, excluderea în tot mai mare măsură a forţei umane din cadrul unor astfel de procese are raţiuni economice clare: asigură grad mai mare de predictibilitate şi eficienţă, şi, pe termen mediu şi lung cel puţin, duce la ieftinirea proceselor.
Fragmentare?
Ce se va întâmpla, în atari condiţii, cu universul clasic al soluţiilor IT pentru afaceri? În mod evident, nevoia de ERP, CRM sau BI nu va scădea, ci, din contra, se va accentua. În plus, o astfel de nevoie devine din ce în ce mai critică pe pieţe rămase în urmă, cum este cea românească.
Transferul unor astfel de soluţii în zona serviciilor oferite de către terţi specializaţi, cum ar fi serviciile de tip cloud computing, constituie în mod cert o variantă de răspuns, chiar pentru viitorul imediat. În cazul României, însă, personal sunt sceptic că un astfel de transfer se va petrece foarte curând. Motivele ţin mai ales de încredere şi nevoia de garantare a securităţii. Am insistat asupra lor cu alte ocazii, aşa că nu este cazul să mai insist şi acum.
O altă posibilitate mi se pare, însă, extrem de interesantă. Anume aceea ca pe zona de implementare de soluţii de acest tip să se impună tot mai mult jucătorii mici, ultraspecializaţi. Cazul de succes al firmei Relevance, despre care am scris în paginile acestei reviste, o firmă mică ultraspecializată în soluţii BI, mi se pare un exemplu relevant pentru România din acest punct de vedere.
Compania mai sus menţionată nu este singura de acest gen. Practic, la ora actuală pot fi găsite oricând zeci de exemple de astfel de firme ultraspecializate pe câte unul sau două segmente ale soluţiilor pentru afaceri, care, pe lângă implementările propriu-zise de soluţii, asigură şi serviciile aferente sau chiar oferă soluţiile respective în întregime sub formă de servicii.
Avantajele asociate lucrului cu astfel de furnizori mi se par evidente. Este, evident vorba de costuri, care pot fi altfel negociate de către clienţii finali, dar este vorba şi de construirea unei relaţii de încredere client-furnizor. Iar din răspunsurile primite până acum de la furnizorii care înregistrează succes pe piaţa locală, relaţia de încredere tinde să devină, încet dar sigur, mai importantă chiar decât costurile legate de implementarea şi exploatarea soluţiilor.
Motivul este cât se poate de simplu. Criza economică prelungită şi mentalitatea generală de pe piaţă au făcut ca multe firme să simtă tot mai acut cuţitul ajungând la os. Iar ca orice eveniment care are rădăcini puternice în natură, un asemenea eveniment doare al naibii de tare. Cei care, adaptându-se, au reuşit să stopeze înaintarea cuţitului, au supravieţuit. Ceilalţi nu.
De Bogdan Marchidanu
