Termenul de infrastructură convergentă înseamnă un concept în spatele cărui se ascunde mult hardware. Privind lucrurile din altă perspectivă, el înseamnă şi altceva: o bătălie în plină desfăşurare pentru piaţa managementului de sisteme.
De ani de zile, titani din industria IT precum Cisco, HP, IBM sau Dell se bat pentru a pune mâna pe felii cât mai consistente din bugetele alocate de companii centrelor de date. Dar asta nu mai este o noutate pentru nimeni. Dincolo de această bătălie dusă la vedere, însă, se desfăşoară o alta, oarecum intestină, pentru acapararea bugetelor alocate aplicaţiile software de management al sistemelor.
De unde provine o asemenea bătălie? Din simplul fapt că, prin raportare, câştigurile obţinute pentru dotarea echipamentelor cu inteligenţă (şi, pe cale de consecinţă, pentru obţinerea unui control cât mai mare) sunt cu multe ordine de mărime mai mari decât simpla vânzare de fiare. A simţit asta, de pildă, Dell, care de circa doi ani pune un accent deosebit pe partea de dotare software a echipamentelor pe care le vinde, au simţit-o şi producători de echipamente de reţea, cum ar fi Allied Telesis, care, în mod similar, desfăşoară o ofensivă majoră pe frontul software pentru dispozitivele pe care le vinde.
Miza acestei bătălii mai puţin vizibile pentru public este simplă. Din ce în ce mai mulţi clienţi de tip companii încearcă să-şi actualizeze centrele de date în vederea obţinerii unei eficienţe sporite a folosirii infrastructurii IT sau caută modalităţi de adoptare pe scară largă a conceptului de cloud computing în cadrul lor intern.
În trecutul nu foarte îndepărtat (ceea ce, în termeni IT, înseamnă un orizont de timp de câţiva ani) companiile îşi actualizau echipamentele de stocare date, serverele şi echipamentele de reţea din centrele de date pe măsură ce fiecare din aceste componente ajungea la finalul ciclului de viaţă. Actualmente, din ce în ce mai multe companii iau în serios opţiunea infrastructurilor convergente. Ei bine, într-un astfel de proces, zona care ţine de managementul software al sistemelor poate deveni factorul decisiv atunci când vine vorba de achiziţii.
De ce se întâmplă asta? Motivul este legat de opţiunea clienţilor finali. În condiţiile nevoii de control mai eficient al costurilor, nevoie generată de dramatica experienţă a crizei economice, clienţii sunt din ce în ce mai “disperaţi” după obţinerea unei soluţii prin intermediul căreia să poată monitoriza şi controla întreaga infrastructură IT dintr-un singur punct, preferabil, dacă se poate, de la distanţă. În definitiv, un singur punct de monitorizare şi control înseamnă personal mult diminuat şi chiar renunţarea la personalul specializat şi posibilitatea de apelare la furnizori de servicii dedicate.
Rezultatul cel mai palpabil este acela al unor sume consistente de bani rămase intacte în conturile firmei.
Oportunitatea a fost mirosită de toţi vendorii de pe această piaţă. Numelor mai sus menţionate li s-au alăturat multe altele, de la Oracle şi VMware la EMC şi Computer Associates, fiecare dintre acestea oferind actualmente soluţii de infrastructură convergentă, chiar dacă nu toate aceste nume sunt şi producători de hardware.
Complexitate tot mai mare
Paradoxul întregului peisaj este acela că, în ciuda “încărcării” din ce în ce mai accentuate a echipamentelor hardware cu inteligenţă software direct din fabrică, complexitatea centrelor de date este în continuă creştere.
Motivul este reprezentat de creşterea nevoii de prelucrare relevantă şi inteligentă a volumelor de date, în creştere exponenţială.
La modul general, inovaţiile hardware care determină un dinamism mai mare al infrastructurii accelerează creşterea cererii de management al serviciilor mai bun, şi acesta este motivul pentru care vendori clasici de soluţii software, precum Computer Associates şi Microsoft, devin tot mai importanţi în universul centrelor de date.
Cu toate astea, mulţi uită un mic amănunt: infrastructurile inteligente, la fel ca şi copiii isteţi, îşi generează propriile probleme. De aici apare şi actuala “ceaţă” peste peisajul pieţei infrastructurilor convergente. Termenul de ceaţă se referă la faptul că nu este deloc limpede care este direcţia dominantă din punct de vedere al adoptării soluţiilor. Vor predomina soluţiile furnizate de un singur vendor care va incopora totul în produsele vândute? Clienţii vor prefera din ce în ce mai mult să nu îşi pună toate “ouăle într-un singur coş”?
În mod cert, există clienţi cărora le place ideea de a-şi lua toate echipamentele din centrul de date, precum şi suportul tehnic şi serviciile aferente de la un singur jucător de pe piaţă. La fel de cert este faptul că mulţi alţi clienţi consideră riscant scenariul conform căruia ei ar acorda unui singur producător prea mult control din punct de vedere al furnizării de soluţii, asta însemnând implicit acordarea controlului asupra preţurilor şi negocierilor legate de suportul tehnic.
Furnizorii de soluţii de infrastructură cunosc foarte bine aceste tendinţe legate de preferinţele clienţilor şi de aceea îşi iau de ani de zile măsuri. Iar una din cele mai utilizate măsuri este dezvoltarea de soluţii inter-platforme, astfel încât tot mai puţini clienţi să se simtă ameninţaţi de perspectiva de a depinde exclusiv de un singur vendor.
Acesta este, poate, principalul motiv al valului de achiziţii de firme specializate din universul IT efectuate în special de numele mari din domeniu. De la Microsoft la HP şi de la Computer Associates la Allied Telesis, practic nu există niciun nume de rezonanţă de pe această piaţă care să nu fi investit fonduri în achiziţionarea de jucători mai mici dezvoltatori de soluţii de “traversare” a barierelor induse de existenţa sistemelor proprietare. Evident, rezultatul secundar este acela al generării unui fenomen în sine, acela al înfiinţării şi creşterii de firme mici, dedicate, care să fie ulterior cumpărate pe bani frumoşi de numele mari din industrie. Dar acesta este un cu totul alt subiect.
Întreagă această bătălie în plină desfăşurare va fi imperios necesar de urmărit în anii care vin. Atât de către observatori şi analişti, mânaţi mai degrabă de curiozitatea de a vedea cine câştigă şi cine pierde teren, dar mai ales de către clienţii finali, cei care, până la urmă, plătesc factura. Un lucru este cert în tot acest tablou: cele mai multe şanse de succes le va avea acel furnizor care va acapara mai mult din miza inteligenţei cu care sunt dotate aceste infrastructuri.
