Sistemele IT convergente, care adună tot mai multe funcţionalităţi în componente din ce în ce mai mici ale centrelor de date, au reprezentat o tendinţă majoră în ultimii cinci ani şi ceva. Noul concept de Internet of Things va schimba însă situaţia şi aici.
Pe măsură ce omenirea va intra în era IoT, centrele de date vor fi văzute tot mai mult ca o colecţie de resurse capabile de evoluţie pentru satisfacerea cu succes a cerinţelor în permanentă schimbare legate de fluxurile de lucru din companii. Ca atare, va deveni tot mai importantă capabilitatea de a înlocui, repara sau altfel schimba software şi componente în mod independent.
La ce vor duce toate astea? În principiu la un nou concept de centru de date, care a şi primit un nume: centrul de date dezagregat. Mai exact, un sistem IT complex, extrem de bine inter-conectat, dar decuplat în mod intenţionat. Reţelistica şi echipamentele de stocare date vor fi adesea achiziţionate şi configurate separat de servere. Dezagregarea sistemelor va merge şi mai departe, ţintind procesarea, accesul aleatoriu la memorie şi subsistemele I/O.
Furnizorii de servicii cloud de mare calibru ar putea reprezenta exemplele cele mai concludente legate de răspunsul la întrebarea cine vor fi cei mai interesaţi de dezagregarea centrelor de date. Motivul este dat de creşterea flexibilităţii unor astfel de centre de date, simultan cu minimizarea numărului de resurse subutilizate.
Atunci când centrul de date este văzut ca o colecţie de resurse, fluxurile de lucru care rulează cu ajutorul acestor resurse ar trebui să fie mobile şi uşor de deplasat. Indiferent că acest flux rulează într-un container (ca într-un centru de date modularizat) sau pe o maşină virtuală, el ar trebui să fie în mare parte independent de echipamentele hardware pe care rulează. Prin aceasta, centrul de date capătă abilitatea de a migra fluxuri de lucru şi de a optimiza utilizarea resurselor.
Mai mult, reţeaua în sine ar trebui să fie suficient de flexibilă încât să suporte fluxuri de lucru şi hardware în continuă mişcare şi schimbare. În mod tipic, conceptul SDN, sau Software Defined Network, este cel care va acoperi cel mai bine astfel de cerinţe. Pe măsură ce mediul de lucru se schimbă, reţeaua ar trebui să se schimbe simultan, fără a fi nevoie de reconfigurare sau intervenţie umană.
Proiecte de urmat
Centrul de date modern şi dezagregat va fi compus din rack-uri pline de resurse. Ca atare, va deveni obligatoriu pentru managerii de servicii şi proiectanţii de astfel de centre ca să dispună de abilitatea de a intra la nivel de programare în rack-urile fizice ale centrului de date, în scopul de a putea enumera, monitoriza şi controla părţile tuturor componentelor din acel rack.
Asta înseamnă că se va acorda o importanţă tot mai mare construirii de interfeţe granulare pentru aplicaţii care să permită accesul la aceste informaţii. La modul ideal, ar trebui folosită o singură interfaţă, însă în practică se vor folosi mai degrabă seturi de astfel de interfeţe. Mai presus de resurse, însă, plasarea de senzori la nivelul rack-ului şi al componentelor va fi cea care va oferi informaţii valoroase legate de ceea ce se petrece în cadrul unui rack dintr-un centru de date dezagregat.
La capătul celălalt al fluxului, multitudinea de informaţii colectate de la nivelul rack-urilor şi al componentelor acestor va trebui sintetizată într-un tablou general. Resursele dintr-un centru de date nu plutesc în vid. Fluxurile de lucru, elementele legate de mediile de lucru şi factorii care ţin efectiv de centrul de date se întrepătrund. Ca atare, va constitui o provocare împachetarea şi agregarea tuturor informaţiilor sub o formă care să fie mai uşor de consumat şi de pe urma căreia să se poată trece mai uşor la acţiune.
Este aproape de la sine înţeles, în atari circumstanţe, că va creşte enorm rolul monitorizării şi cel al automatizării dintr-un astfel de centru de date. Vor fi monitorizate componentele prin intermediul senzorilor (care vor deveni din ce în ce mai ieftini), dispozitivele specifice (prin intermediul interfeţelor) şi elementele caracteristice de mediu. Cu cât monitorizarea va fi mai strictă, cu atât se va putea genera un tablou mai adecvat al stării generale a centrului de date, care să includă aproape orice, de la hărţile cu emisiile de căldură şi utilizarea resurselor, la facturarea serviciilor şi sinopsis-urile căderilor de sistem.
Cele de mai sus deschid larg calea către una din cele mai importante caracteristici care într-un centru de date dezagregat devine obligatorie: automatizarea. La ora actuală automatizarea în centrele de date nu reprezintă chiar un exotism, deoarece există instrumente de automatizare deja construite şi puse la treabă. Cu toate astea, într-un centru de date dezagregat, caracterizat de elementele descrise anterior, va fi posibil ca automatizarea să intervină pe toate palierele, de la migrarea fluxurilor de lucru la controalele de mediu şi de construcţie, bazate pe măsurători calitativ superioare metricilor tradiţionale folosite în acest moment, care se bazează în principal pe eficienţa utilizării energiei.
Toate astea vor duce, în cazul centrelor de date dezagregate, la posibilitatea de implementare a unor decizii bazate pe metrici şi măsurători exacte. Astfeş de decizii vor fi din ce în ce mai esenţiale într-un univers în care serviciile oferite vor trebui să fie tot mai eficiente şi, simultan, tot mai ieftine pentru a face faţă competiţiei. Într-un centru de date dezagregat, se vor putea lua decizii inteligente pe baza măsurării performanţelor per watt consumat şi per dolar sau euro, toate acestea ducând la o utilizare şi gestionare cu adevărat eficientă a resurselor.
De Bogdan Marchidanu
