Intrat relativ recent în terminologia de specialitate, termenul “software-defined” (definit software) înseamnă, de fapt, lucruri diferite, adesea opuse unele altora, pentru mulţi oameni. Asta chiar dacă, în esenţa lui, termenul se referă la aplicaţiile software care ajung să controleze tot ce înseamnă echipament hardware. Întrebarea care se pune ste următoarea: Există un răspuns real privind modul în care “software-ul” poate defini un “centru de date”, dincolo de declaraţiile la modă?
Cei mai mulţi furnizori de IT bombardează actualmente piaţa cu mesajul că orice ar vinde ei este o “soluţie definită software”. Iar fiecare din aceste soluţii pretinde că defineşte cu adevărat ce înseamnă “software-defined” pentru categoria de produs pentru care se face vânzarea respectivă. Privind lucrurile la modul individual, totul pare limpede, însă imaginea de ansamblu obţinută nu prea are sens.
Acelaşi fenomen s-a petrecut şi în cazul valului de mesaje legate de cloud computing, când fiecare aspect al IT-ului a devenit, ca prin magie, critic pentru orice fel de călătorie în universul adoptării acestui concept. Cu toate astea, cam toată lumea consideră actualmente că ştie măcar ce înseamnă cloud computing. În cazul “software-defined-orice” lucrurile sunt departe de un asemenea stadiu. Mai ales atunci când vine vorba de soluţii complexe, cum ar fi cele pentru centre de date. Şi asta deoarece, citind opiniile experţilor şi analiştilor din lumea întreagă, nu prea există un acord privind semnificaţia reală a acestui termen. Iar din această cauză, termenul în sine este în pericol să defină lipsit de sens.
Nevoia de definiţie
Probabil că definirea conceptului de “centru de date definit software” ar trebui să urmeze un itinerar asemănător celui urmat de un alt concept, mai bine încetăţenit, anume acela de Software-Defined Networking (SDN). În acest univers al reţelisticii, schimbarea fundamentală indusă de SDN a fost aceea că a permis IT-ului să definească dinamic şi în mod programabil nu doar nivelele logice ale reţelei, ci şi să manipuleze fizic reţeaua prin switch-uri de control şi alte componente aflate la distanţă.
Odată ce infrastructura a devenit programabilă de la distanţă, iar prin aceasta definibilă prin software, a fost generată o nouă abilitate dinamică a reţelei. Ce înseamnă asta? Că schimbările petrecute în reţele nu le mai opresc pe acestea din funcţionare, din nevoia de a deplasa manual cabluri şi de a reconfigura individual echipamente. În schimb, SDN permite redefinirea eficientă a reţelelor de la distanţă, în timp real.
Situaţia nu este deloc similară în cazul centrelor de date. Iar motivul este dat pur şi simplu de complexitatea arhitecturii IT necesare unui centru de date. Virtualizarea a însemnat un prim pas către schimbare fundamentală în centrele de date, însă de aici şi până la centre definite prin software calea este încă lungă. Şi asta pur şi simplu deoarece un astfel de centru de date înseamnă ca toate componentele lui să facă parte dintr-o infrastructură reală definită software. Cu alte cuvinte, un ansamblu fizic bine proiectat de resurse modulare care să fie previzionate în mod flexibil, partiţionate în mod dinamic şi configurate în mod programabil.
Ce se întâmplă în realitate? Multe din produsele software care compun un centru de date nu dispun de capabilitatea de a fi programabile de la distanţă, astfel încât să contribuie la compunerea unui centru de date definit software. Dacă o anumită soluţie nu poate fi integrată într-un ecosistem mai mare definit software, sau optimizat de către o terţă parte pentru un cadru mai larg, atunci soluţia respectivă nu va face decât ce a făcut şi până atunci.
În ciuda gradului cert de confuzie existent actualmente pe piaţă când vine vorba de centre de date definite software, drumul către astfel de centre de date pare deja trasat. Există deja furnizori de IT care lucrează intens la controlul direct al configurării şi optimizării infrastructurii IT prin aplicaţii software. De aici şi până la un prim centru de date real definit software mai este ceva drum de parcurs, dar luminiţa se vede deja la capătul tunelului.
de Bogdan Marchidanu
