Sunt mulţi cei care apreciază eforturile depuse până acum de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) pentru informatizarea sectorului medical. Reţeta electronică, cardul de sănătate, dosarul electronic al pacientului sunt exemple concrete ale acestor eforturi depuse în vederea transformării informatice a peisajului sănătăţii publice din România, în ciuda sincopelor şi momentelor mai puţin fericite, la unele din cele din urmă aducându-şi din plin contribuţia mentalităţile populare demne de Evul Mediu.
Un raport emis de AmCham la sfârşitul anului trecut atrăgea însă atenţia asupra unui aspect care devine din ce în ce mai important. Culegerea de date diverse de către CNAS, un fenomen bun pentru acest moment de debut al informatizării sistemului medical din România, va trebui, pentru a deveni cu adevărat eficientă, să fie urmată rapid de instalarea şi folosirea unor soluţii moderne de analiză a tuturor acestor date pentru a eficientiza actul medical în România.
Din mai multe interviuri recente luate diverşilor actori de pe piaţa medicală locală (guvernanţi, administratori, directori de firme farmaceutice etc.) cu ocazia controverselor uriaşe stârnite de problema folosirii medicamentelor inovatoare şi de nevoia de soluţii la problema spinoasă a medicamentelor compensate, a reieşit clar o concluzie: România nu este o piaţă strategică pentru producătorii de medicamente de ultimă generaţie. Cu toate astea, privind situaţia prin simpla prismă a numărului de cetăţeni ai ţării, România este o locaţie strategică din punct de vedere al folosirii unor soluţii informatice moderne de analiză a datelor în vederea optimizării actului medical la modul general.
Vorbim aici, până la urmă, de nevoia ca instituţii precum CNAS să se gândească deja la implementarea sau folosirea de soluţii de tip analytics pentru prelucrarea şi extragerea de informaţii relevante pentru starea de sănătate a naţiunii. Evident că un astfel de proces nu se poate desfăşura peste noapte, după cum la fel de evident este că el va putea deveni relevant după introducerea unor programe naţionale de obligativitate a efectuării unor analize. Astfel de programe au fost anunţate deja, fie şi doar la nivel de intenţie, pentru zone de interes maxim precum depistarea cancerelor mamar şi colo-rectal.
Fixarea unor asemenea obiective de către CNAS (deoarece asumarea lor de către entităţi mici, cum sunt clinicile private, ar fi inutilă) reprezintă un posibil obiectiv de strategie naţională care, asumat transparent de către politicieni prin colaborare cu populaţia, ar avea darul de a transcede orice teamă legată de eventuale anchete viitoare ale DNA sau ale altor instituţii ale statului cu rol de aplicare a legii. România are nevoie imensă de obiective naţionale care să unească naţiunea, iar astfel de programe derulate de o entitate precum CNAS ar putea contribui semnificativ la satisfacerea acestei nevoi.