Realitatea românească arată cam aşa: aproximativ 50% din suprafaţa agricolă din România este deţinută de fermierii mari. Imensa majoritate a acestora sunt angrenaţi în cultivarea culturilor de tip cerealier, însă unii dintre ei s-au axat de ani buni şi pe alte zone cu mare potenţial de profitabilitate, precum legumicultura sau viticultura. În plus, există la ora actuală premise ca şi unele ferme din zootehnie să ajungă la dimensiuni mari.
De ce sunt importante dimensiunile fermelor în agricultură? Pur şi simplu deoarece, odată cu creşterea dimensiunilor, creşte complexitatea afacerii agricole conduse, iar odată cu aceasta creşte nevoia reală de adoptare a unor soluţii IT adecvate pentru gestionarea afacerilor şi chiar pentru optimizarea acestora, cu impact imediat în creşterile de profitabilitate.
Ce înseamnă, practic, folosirea IT-ului în domeniul agricol la ora actuală? Înseamnă utilizarea hărților grafice ale terenurilor agricole, gestiunea subvențiilor APIA pentru suprafețele agricole aflate în utilizare, gestiunea culturilor agricole, gestiunea resurselor umane și a activităților agricole, precum şi administrarea utilajelor agricole și a consumului de carburant.
Principial, sistemele IT generează rapoarte şi alerte care se pot dovedi extrem de utile oricărui fermier: stadiul lucrărilor realizate la nivel de cultură, tarla, fermă, rapoarte de producție privind cultura, suprafața, activitate, resursa utilizată, rapoarte privind costurile bugetate și realizate la nivel de fermă, rapoarte pentru urmărirea derulării contractelor, rapoarte privind gestiunea stocurilor și activelor imobilizate, rapoarte privind activitatea de întreţinere și reparații.
În plus, cele mai multe sisteme IT moderne asigură gestiunea financiar-contabilă și a salariilor, gestiunea proprietarilor de terenuri, a contractelor de arendă și a plăților aferente, gestiunea stocurilor de materii prime, materiale auxiliare și produse, gestiunea consumurilor efective de materii prime, materiale auxiliare, forța de muncă, gestiunea costurilor cu utilajele agricole, gestiunea lucrărilor de revizii și reparații.
Dacă se trec doar în revistă avantajele pe care astfel de sisteme le aduc fermierilor, trecerea celei mai mari părţi a României agrare la soluţii moderne ar trebui să constituie deja regula în domeniu. Printre acestea se numără, fără a avea pretenţia de a constitui o listă completă, cunoașterea, în timp real, a situației lucrărilor agricole, inclusiv sub formă de hartă, cunoașterea și analiza istoricului culturilor, activităților, resurselor utilizate și rezultatelor obţinute, controlul consumurilor de toate tipurile, sau eliminarea erorilor umane.
Rămâne de văzut în viitorul imediat câţi dintre fermierii mari din România vor conştientiza astfel de avantaje pentru a lua decizia de a investi constant în soluţii IT care să îi ajute în afaceri. Un lucru este cert: dat fiind potenţialul României de generatoare de hrană şi locul care pare a-i fi alocat din acest punct de vedere în structurile europene, fermierii care nu se vor grăbi să adopte astfel de soluţii vor sfârşi, treptat, prin a fi înghiţiţi de alţii, mai adaptaţi la modernitate, sau de praful istoriei.
