Practicile tradiţionale legate de proiectarea reţelelor nu sprijină în mod adecvat utilizatorul modern. Aceste practici de proiectare trebuie să treacă dincolo de conectarea unor puncte şi de dimensionarea lăţimii de bandă. Cercetarea de mai jos furnizează un cadru de lucru pentru specialiştii în reţele ca aceştia să ajute la creşterea satisfacţiei utilizatorului şi să micşoreze cheltuielile cu până la treizeci la sută.

de Andrew Lerner | Mark Fabbi | Timothy Zimmerman | Kathy Harris

Provocări esenţiale
Practicile tradiţionale de concentrare primordială asupra locaţiei şi lărgimii de bandă nu mai sunt adecvate modelelor curente de livrare a serviciilor IT.
Proiectele de reţele trebuie să ţină cont de proliferarea consumerizării IT-ului, fenomen care include mobilitatea, Software-as-a-Service (SaaS) şi Bring-Your-Own-Device (BYOD).

Recomandări
Ca să ajute în mod optim afacerile, arhitecţii de reţea trebuie să-şi schimbe modul de gândire de la tehnologie la utilizatori şi procesele de afaceri.
Ca parte a unei echipe interdisciplinare, arhitecţii de reţea trebuie să devină parte integrantă din activităţile legate de ciclul de viaţă al aplicaţiilor IT.

Introducere
Arhitecţii de reţea trebuie să-şi extindă orizontul de gândire către includerea utilizatorilor individuali, a dispozitivelor şi a cerinţelor aplicaţiilor în procesul de proiectare a reţelelor. Întreprinderile care îşi adaptează practicile de proiectare unei astfel de abordări vor construi reţele mai bune, în acelaşi timp optimizându-şi cheltuielile cu tehnologiile critice pentru derularea afacerilor.

Practicile tradiţionale de proiectare a reţelelelor se concentrau aproape în exclusivitate pe dimensionarea lăţimii de bandă şi asigurarea conectivităţii pentru utilizatori şi locaţii. Acest fapt a condus inevitabil la situaţia în care multe firme au fost nevoite să rezolve diverse probleme prin alocarea de lăţime suplimentară de bandă sub forma unor clase mai ridicate de servicii în cadrul reţelelor lor MPLS, fapt care adesea însemna investiţii nejustificate în capacitate de bandă, cu îmbunătăţiri minime din punct de vedere al performanţelor aplicaţiilor. Deşi este încă nevoie de efectuarea unor astfel de acţiuni, misiunea unui arhitect de reţea nu mai constă şi nici nu se mai sfârşeşte cu aşa ceva.

Analiza
Aveţi în vedere cinci dimensiuni cheie la proiectarea reţelelor

Schimbările din mediile de lucru ale aplicaţiilor, dar şi ale aşteptărilor utilizatorilor şi ale serviciilor de reţea cer ca arhitecţii de reţea să-şi extindă modul de gândire al proiectelor astfel încât să se asigure că reţelele proiectate de ei vor suporta noile cerinţe, fluide, ale desfăşurării afacerilor. Ei au nevoie să abordeze cinci dimensiuni ale reţelei – utilizatori, aplicaţii, dispozitive, locaţii şi activităţi – într-un singur cadru de lucru (a se vedea fig.1) care suportă cel mai bine aplicaţiile de întreprindere, găzduite atât intern, cât şi extern întreprinderii.

Utilizatori
Utilizatorii sunt consumatorii finali ai serviciilor IT, iar specialiştii în reţele trebuie să nu piardă din vedere acest lucru. În mod esenţial, utilizatorii sunt locomotivele care antrenează trenul tehnologic şi nu invers. Este foarte importantă luarea în calcul a tuturor comunităţilor de utilizatori, inclusiv a celor dinafara umbrelelor corporatiste. În special utilizatori precum partenerii de afaceri şi clienţii aflaţi în afara controlului direct exercitat de organizaţie trebuie să fie mai bine apreciaţi. De exemplu, în mod obişnuit, partenerii cer acces la sistemele interne care iniţial au fost proiectate pentru accesul local exclusiv. În consecinţă, accesarea acestor sisteme de la distanţă duce la performanţe proaste şi necesită modificări tehnologice sau de procese. Unele firme dispun de utilizatori precum franşizaţi sau agenţi comerciali pe care îi pot influenţa, dar nu îi pot controla pe deplin. Aspectul cheie al dimensiunii utilizatori este acela că întreprinderile nu pot presupune că un singur lucru se potriveşte tuturor. Proiectele de reţele ar trebui să se adapteze diverselor profiluri de cereri de afaceri şi gamelor diferite de utilizatori.
Aplicaţiile
Înţelegerea aplicaţiilor care rulează în reţea reprezintă un aspect important al proiectării de reţele. Gândiţi-vă la aplicaţiile şi protocoalele care rulează. Sunt aceste aplicaţii dependente de timp, cum ar fi transmisiile de voce sau de imagini, sau sunt găzduite de un centru de date central sau sunt distribuite? Conştientizarea schimbărilor de arhitectură a aplicaţiilor este critică din acest punct de vedere. De exemplu:
– Sunt migrate aplicaţii critice pentru afacere de la un furnizor de software la altul?
– Există iniţiative de creare sau extindere a livrării de aplicaţii mobile, sau al unui pachet de servicii enterprise (ESB)?
– Este luat în calcul vreun proiect major de consolidare a serverelor sau a centrului de date?
Pentru o cât mai bună vizibilitate în astfel de zone, arhitecţii de reţea trebuie să se implice mai mult în procesele legate de ciclurile de viaţă ale aplicaţiilor.
În plus faţă de aplicaţiile axate pe utilizator, trebuie luate în considerare şi aplicaţiile de infrastructură. De exemplu, stocarea convergentă a datelor, mobilitate maşinilor virtuale şi big data includ anumite latenţe şi cerinţe de lăţime de bandă, şi sunt de natura de a schimba fluxurile de trafic de date în centrul de date. Aceste aplicaţii cer nivele crescute de comunicare server-la-server (est/vest), faţă de comunicarea tradiţională utilizator-la-server (nord/sud). Acest fapt are natura de a pretinde arhitecţilor de reţea să reevalueze proiectele ierarhice tradiţionale de reţea, optimizate pentru fluxuri de trafic nord-sud.
Dispozitive
Dispozitivele folosite se schimbă în timp până într-acolo încât nu se mai poate presupune că aplicaţiile de întreprindere vor fi neapărat instalate pe o platformă PC obişnuită. Dispozitivele mobile şi tabletele pe care rulează Android şi iOS au devenit ceva banal, iar conceptul BYOD este tot mai mult acceptat de corporaţii. Consumerizarea continuă a IT-ului va determina o proliferare şi mai accentuată a diverselor tipuri de dispozitive şi medii de operare, şi va transfera traficul de date de la reţele cu fir la cele fără fir. Dispozitivele specializate, precum cele de control al proceselor, au ajuns esenţiale în anumite medii şi trebuie luate în considerare. Ca atare, întreprinderile nu mai pot presupune că vor dispune de o listă cunoscută de dispozitive folosite de utilizatori sau că vor deţine controlul asupra acestora la momentul proiectării soluţiilor de reţea.
Locaţii
Termenul “Locaţii” include conceptele vechi de asigurare a lăţimei de bandă adecvate şi conectivităţii pentru locaţiile corporatiste, precum i accesul corespunzător pentru angajaţii de la distanţă. Oricum, proiectanţii de reţele trebuie să gândească dincolo de locurile fizice, la zone care nu se află sub controlul direct al întreprinderii – cum ar fi birourile de acasă, situaţiile în care angajaţii sunt mobili, dar şi locaţiile furnizorilor, clienţilor şi terţilor de încredere. Locaţiile dinafara ariei de control direct al întreprinderii vor avea nevoie de abordări diferite pentru asigurarea unor performanţe optime ale aplicaţiilor. Dată fiind corelaţia dintre latenţă şi performanţa aplicaţiei, o atenţie aparte trebuie acordată distanţei dintre utilizatori şi serviciile pe care ei le consumă. În general, clienţii se vor baza pe Internet ca metodă de acces. Partenerii de afaceri vor utiliza în mod obişnuit metode multiple de acces, inclusiv Internetul prin intermediul unui VPN, a unei conexiuni dedicate sau al unui hibrid al celor două. În privinţa locaţiei trebuie, de asemenea, să aibă în vedere furnizorii de servicii externe care contribuie la arhitectura IT, aici incluzându-se furnizorii de SaaS, IaaS şi PaaS.
Activităţi
Activităţile se referă la ceea ce fac utilizatorii în mod obişnuit la capătul conexiunii. Această dimensiune se leagă în întregime de furnizarea de context conexiunii şi ia în considerare modul în care utilizatorii interacţionează cu reţeaua, precum şi tipul de interacţiune. De exemplu, gradul de utilizare ar putea fi extrem de predictibil şi de consistent atunci când avem de-a face cu un agent de tip call center. Ar putea fi consistent din perspectiva aplicaţiilor, dar extrem de variabil şi cu vârfuri şi coborâşuri din punct de vedere al proiectării asistate de calculator (CAD) sau al inginerilor de dezvoltare software; sau ar putea fi complet aleatoriu pentru cercetătorii din domeniul cunoaşterii. Activităţile pot include concepte care surprind importanţa relativă a anumitor activităţi. De exemplu, accesul la sistemul de fişiere pentru utilizatori al căror funcţie principală este cea de interacţionare, compilare şi modificare a resurselor bazate pe fişiere are o importanţă critică şi va avea un impact semnificativ asupra productivităţii utilizatorilor. Interacţiunea aleatorie cu sistemul de fişiere pentru mulţi oameni care lucrează în cercetare nu va avea niciun efect asupra productivităţii personale sau a afacerii.
Aceste concepte noi vor conduce arhitecţii de reţea la o altă modalitate de a gândi multe zone unde ei ar putea fi obişnuiţi să folosească metodologii standard, bine înţelese sau “reguli nescrise”. Tabelul 1 ilustrează câteva din ideile pe care cele cinci dimensiuni le introduc în procesul de proiectare.

Noile dimensiuni ale proiectării reţelelor
Utilizatori, dispozitive şi aplicaţii
Latenţă şi experienţă utilizator
Plan strategic holistic
Plan pentru schimbarea arhitecturii aplicaţiilor, parte integrală a planificării şi instalării de aplicaţii, fluxuri de trafic multidirecţionale
Livrare aplicaţii către procese de suport afaceri via centre de date şi furnizori de cloud

Sursa: Gartner (martie 2013)

Ca să înceapă utilizarea celor cinci dimensiuni, specialiştii în reţele ar trebui iniţial să se concentreze asupra proceselor aplicative, interacţiunii directe cu utilizatorii şi selectării vendorilor competitivi
Abordarea celor cinci dimensiuni reprezintă o schimbare de paradigmă în proiectarea reţelelor, dar se poate face cu pragmatism. Arhitecţii de reţea se pot concentra asupra următorilor trei paşi pentru a începe procesul:
– Arhitecţii de reţea trebuie să devină parte integrantă din echipele şi procesele legate de arhitectura aplicaţiilor.
– Pentru înţelegerea cerinţelor de afaceri, arhitecţii de reţea trebuie să treacă dincolo de IT. Acest fapt necesită o comunicare directă cu utilizatorii nespecializaţi în IT.
– Ei trebuie să utilizeze cadrul de lucru pentru evaluarea viitoarelor decizii legate de proiectarea reţelelor, incluzând aici selectarea vendorilor.

Participarea la arhitectura aplicaţiilor
Misiunea tradiţională a unui arhitect de reţea include interacţiunea echipele care se ocupă de operaţiunile legate de reţea, ingineria de reţea, securitatea IT, platforme operaţionale, stocarea de date şi virtualizare. Arhitecţii de reţea trebuie să crească nivelul de interacţiune cu echipele care se ocupă de aplicaţii, pentru a obţine încă de la început includerea în toate iniţiativele legate de aplicaţii. Acest fapt va ajuta la proiectarea soluţiilor optime de reţea, în conjuncţie cu aplicaţiile folosite, astfel obţinându-se performanţe mai bune.

Interacţiunea directă cu utilizatorii finali
Este foarte important să interacţionaţi cu diverse grupuri de utilizatori din organizaţia dumneavoastră – de exemplu, cu producţia, dezvoltarea, suportul pentru clienţi, marketingul şi departamentul financiar într-o organizaţie de producţie; sau cu asistentele, tehnicienii radiologi şi doctorii într-o organizaţie de servicii medicale. Discuţiile ar trebui să se concentreze asupra a ceea ce creşte productivitatea utilizatorilor. Mergeţi dincolo de afirmaţii precum “Am nevoie de o conexiune mai rapidă” sau “Am nevoie de un iPad” ca să determinaţi ce aplicaţii sau constrângeri au un impact negativ asupra productivităţii. O abordare posibilă este ţinerea de ateliere de lucru cu diverse grupuri sau cu grupuri interdisciplinare pentru a descoperi în comun şi compila cerinţele organizaţionale.
Chiar dacă această cercetare este mai îngustă decât ţinta mai vastă discutată aici, ea furnizează un cadru de lucru util pentru strângerea de informaţii legate de afacere şi de utilizatori dincolo de zona IT. Organizaţiile care folosesc metodologia Six Sigma, pot folosi procesul vocea-clientului ca să obţină astfel de informaţii. Astfel, personalul IT va şti mai bine să traducă cerinţele de afaceri şi zonele cu probleme în cerinţe tehnice şi soluţii.

Proiectare reţele şi selecţie vendori
Odată ce înţeleg unde şi cum muncesc utilizatorii şi ce aplicaţii folosesc ei, arhitecţii de reţea pot începe traducerea datelor strânse într-un set de tehnologii de reţea. Acest proces poate merge mână în mână cu activităţile de restrângere a costurilor cu care se confruntă multe organizaţii. Pe măsură ce porţiuni din reţea trebuie înlocuite sau e nevoie de noi instalări, activitatea depusă în acest sens poate forma baza unui document de tip cerere de ofertă trimis unei liste scurte de vendori. Această abordare va avea darul de a asigura faptul că infrastructura întruneşte cel mai bine cerinţele de afaceri, iar natura competitivă a selectării unui vendor final va reduce costul total al deţinerii (TCO) cu 15% până la 25%. Recentul studiu efectuat de Gartner asupra clienţilor săi confirmă un grad şi mai mare de aconomisire – o medie în jurul a 30%. Procesul celor cinci dimensiuni permite organizaţiilor să-şi înţeleagă mai bine nevoile şi, în cele din urmă, să construiască o reţea mai bună la un cost redus achiziţii şi operaţiuni.