Un studiu realizat de către o companie specializată la comanda Microsoft ilustrează, în opinia mea, cât se poate de elocvent ce înseamnă manipularea făţişă în interese comerciale proprii. Concret, conform unui comunicat de presă, un studiu Ipsos Mori realizat pentru Microsoft în anul 2015 arată că România este țara europeană cu cel mai mare număr de angajați nevoiți să fie prezenți la birou pentru a-și îndeplini sarcinile de lucru (81%), la polul opus aflându-se Norvegia, unde doar 51% dintre angajații IMM-urilor trebuie să fie prezenți la birou.
În același timp, conform comunicatului de presă, datele Eurostat arată că rata productivității în România era de 5,6 euro / oră în 2013, adică de șase ori sub media europeană și de aproape 12 ori mai mică decât rata productivității în Norvegia (59 euro / oră). Concluzia primară? Rezultatele celor două studii sugerează o corelație pozitivă între gradul de receptivitate la integrarea tehnologiilor mobile în mediul de lucru și productivitatea angajaților din economie.
Cu alte cuvinte, firmele ar face bine să achiziţioneze echipamente bazate pe tehnologii mobile sau să impulsioneaze proprii angajaţi să folosească astfel de echipamente ca să-şi crească productivitatea muncii. Mai ales că din acelaşi comunicat reiese că același studiu arată că peste jumătate dintre angajații români (52%) consideră că investiția în IT reprezintă o prioritate pentru creșterea performanțelor de business, iar 50% dintre ei consideră că o relație mai bună cu clienții ar putea avea același rezultat.
De ce este studiul de mai sus un exemplu făţiş de manipulare? Pentru simplul motiv că se pleacă de la o realitate evidenţiată de date statistice corelate nu cu gradul de implicare în muncă, ci cu veniturile realizate în urma desfăşurării muncii şi se ajunge la o concluzie cu totul falsă: aceea că soluţia cea mai bună pentru ca angajaţii să producă mai mulţi bani este aceea a folosirii unor tehnologii (care, întâmplător, sunt intens promovate de firma care a comandat studiul).
În mod aproape firesc, studiul mai sus menţionat nu face nicio corelaţie între situaţia reală existentă pe piaţa muncii şi în mediul de afaceri cu indicatorii efectivi aparţinând de muncă şi de societate. De pildă, nu se menţionează nicăieri vreo statistică realizată care să evidenţieze relaţia de directă proporţionalitate între productivitatea muncii exprimată în unităţi monetare pe oră şi faptul că produsele/serviciile realizate prin depunerea acelei munci sunt vândute pe piaţă cu preţuri care aparţin mai degrabă ţărilor subdezvoltate.
Cât ar creşte productivitatea orară medie a angajaţilor români dacă un serviciu autohton, de pildă din domeniul meu principal de activitate, acela de reprezentare media, ar fi plătit în România la fel cum este plătit în Occident un serviciu similar? Sunt absolut convins că rezultatele obţinute ar fi uluitoare, iar această minunată productivitate orară ar creşte cu un factor de multiplicare de cel puţin zece. Însă cum România continuă să fie doar o piaţă de consum, până la apariţia unor studii cu totul obiective va mai trebui să curgă multă apă pe Dunăre…
de Bogdan Marchidanu
