Tradiţional, atunci când se vorbea despre soluţii IT pentru afaceri, înţelesul era automat alocat unor soluţii de tip planificare resurse, gestiune clienţi, gestiune documente, raportare inteligentă etc. Noua eră digitală în care intră întreaga omenire nu schimbă sensul definiţiilor, însă adaugă acestor soluţii o nouă dimensiune.
“Digital” reprezintă unul din acei termeni la modă care pare să însemne lucruri diferite pentru oameni diferiţi, depinzând de argumentul folosit sau de funcţia apărată. Însă folosirea termenului pare să depindă şi de aria de activitate definită. De exemplu, în cazul marketingului termenul tinde să se aplice la modul în care clienţii interacţionează cu marca de firmă sau de produs, precum şi cu propunerea oferită acestora de marca respectivă prin intermediul canalelor online.
IT-ul, pe de altă parte, foloseşte în general termenul “digital” cu referire la tehnologii şi platforme precum cloud, mobilitate şi big data, care tind să fie legate de internet în diverse moduri şi care oferă utilizatorilor acces la produse şi servicii noi.
Un aspect este însă comun tuturor acestor arii de definire: anume acela că universul digital furnizează oamenilor şi companiilor mai multe modalităţi de conectare şi relaţionare ca oricând până acum. Această situaţie a condus consumatorii în postura de a deveni din ce în ce mai vocali şi mai pretenţioşi în privinţa dorinţelor lor, fapt care le conferă mai mult control asupra propriilor experienţe de consumator.
O altă caracteristică a termenului se leagă de fenomenele disruptive la nivelul pieţei. De exemplu, organizaţii precum Uber sau altele au devenit copiii-minune ai erei digitale după ce au şubrezit serios temeliile construite de firme mai vechi din industria serviciilor de taxi sau din alte industrii, fapt care a dus şi va continua să ducă la o reaşezare a pieţelor. În atari circumstanţe, se pune întrebarea: cât de pregătite sunt companiile pentru trecerea la universul digital din punct de vedere al soluţiilor IT folosite?
Adaptare şi nativitate
Studiile efectuate la nivelul pieţelor din întreaga lume, inclusiv în România, arată că, la nivelul mediu al unei companii, trecerea la universul digital înseamnă provocări mai mult sau mai puţin serioase la adresa jucătorilor deja stabiliţi, care au implementat diverse tipuri de soluţii de afaceri. Paradoxal, astfel de provocări sunt mai mici până la inexistente pentru companiile native digital, cele proaspăt născute sau care se vor naşte de acum înainte.
Aşa cum susţin analiştii de piaţă, cele mai multe companii deja existente şi care sunt obligate să se adapteze la era digitală pentru a supravieţui, se află la ora actuală într-o plajă de existenţă întinsă între “analfabetism digital” şi “conştientizare a nevoii de digitalizare”. Un studiu efectuat recent pe această temă în Marea Britanie, de pildă, arăta că 62% dintre firmele “conştiente de nevoia de digitalizare” sunt dornice de a găsi noi moduri de generare produse, servicii şi chiar modele de afaceri noi prin folosirea instrumentelor digitale.
Cu toate astea, doar 18% dintre ele înţelegeau ce impact are abordarea unei asemenea traiectorii asupra organizaţiei lor actuale şi doar 30% simţeau că dispun de abordarea internă corectă pentru atingerea succesului. De ce? Pur şi simplu deoarece imensa majoritate a lor considera tehnologiile deja implementate în cadrul organizaţiei şi lipsa de abilităţi umane adecvate universului digital drept o imensă provocare, uneori insurmontabilă, în calea schimbării.
Lucrurile încep însă să se schimbe, fie şi doar la nivelul conştientizării, deocamdată. Iar această schimbare este vizibilă mai ales în industrii precum comerţul cu amănuntul, turismul şi serviciile financiare. Iar un motiv colateral de schimbare este generat şi de ameninţarea indusă de jucătorii noi, nativi digital, apăruţi pe piaţă.
Pentru jucătorii tradiţionali, care au deja instalate diverse tipuri de soluţii de afaceri, lupta majoră se dă la acest moment pentru apărarea bazei de clienţi, reducerea costurilor operaţionale şi generarea unei imagini mai puternice de modernitate. Iar în astfel de scopuri, cei mai inteligenţi dintre aceştia au înţeles să adopte rapid, pe lângă soluţiile deja implementate de tip ERP, CRM sau Document Management, şi soluţii moderne de analiză inteligentă a datelor şi chiar soluţii de analiză predictivă, desigur în funcţie de posibilităţi şi bugetele pe care şi le permit.
Pe de altă parte, nou-veniţii încearcă să fure cote de piaţă de la jucătorii tradiţionali şi să îşi scaleze afacerea pentru a creşte în dimensiuni. Pentru astfel de companii, investiţiile relativ scăzute de capital necesare pentru angajarea de tehnologii online şi servicii cloud reprezintă o mină de aur în lupta de transformare a ideilor de afaceri în bani peşin.
Pentru multe companii tradiţionale, cea mai mare provocare în calea transformării digitale este reprezentată de rezistenţa cultural-organizaţională, modalităţile convenţionale de întocmire a bugetelor de cheltuieli şi altele asemenea. În plus, există încă prezentă în multe cazuri teama de experimentare a noilor tehnologii digitale de frica de a nu pierde banii investiţi.
Tocmai de aceea, indiferent dacă mediul cultural organizaţional sprijină schimbarea sau nu, poate cel mai important aspect este acela al rapidităţii modului de implementare a schimbării. Este motivul pentru care se poate constata cu uşurinţă pe piaţă o mişcare în creştere în sensul înfiinţării de joint ventures cu părţi terţe şi de generare de modele interne de tip incubator/accelerator pentru cultivarea ideilor noi.
Până la urmă, adaptarea la noua paradigmă digitală a soluţiilor de afaceri nu reprezintă o problemă de tehnologie. Pe piaţă există o mulţime de tehnologii disponibile, practic în orice colţ de lume. Problema reală este şi va fi aceea a modului în care se foloseşte şi se implementează tehnologia pentru a se obţine avantaje competitive de pe urma noilor condiţii de existenţă a afacerilor.
