Clădirile inteligente se “bucură” de multe definiţii, în funcţie de percepţie şi de interesele celor care vor să promoveze anumite soluţii. Acest fapt arată că un asemenea concept, despre care se vorbeşte de aproape o generaţie, este încă la început, în faza de potenţial.
De ce se petrece aşa ceva?
Răspunsul este relativ simplu. Ca şi în cazul unui alt concept a cărui transpunere în realitate este socotită la modul viitor, anume acela de “smart cities” sau oraşe inteligente, clădirile inteligente reprezintă, în sine, proiecte extrem de complexe, la realizarea cărora concură o serie vastă de factori de cele mai diverse origini.
În general, expresia “clădiri inteligente” aduce în minte imagini cu structuri zvelte, noi, care încorporează tot ce este mai nou în termeni de echipamente de economisire a energiei şi tehnologie de toate felurile, însă o asemenea imagine reprezintă doar o parte a poveştii. În fond, clădirea “inteligentă” poate fi şi o clădire veche, care a fost actualizată cu un anumit număr de elemente “isteţe”.
În plus faţă de economiile energetice, actualizarea unei clădiri vechi poate duce şi la existenţa unui mediu mai confortabil şi mai sănătos pentru locatari, poate contribui la creşterea calităţii vieţii în cadrul comunităţii restrânse din care face parte clădirea şi poate oferi companiilor care îşi au sediul acolo un instrument de marketing “verde” care să le îmbunătăţească semnificativ profilul
public. Şi atunci, de ce se vorbeşte încă despre adevăratele clădiri inteligente la modul viitor?
Deoarece dezvoltatorii imobiliari abia încep să descopere combinaţiile adecvate de elemente “isteţe” care să confere clădirilor dezvoltate de ei statutul de “inteligentă” şi, în acelaşi timp, care să le aducă cele mai mari profituri de pe urma investiţiilor efectuate. Elementul cheie aici este acela de “profit”, deoarece, spre deosebire de conceptul de “oraş inteligent”, acela de “clădire inteligentă” ţine aproape exclusiv de apanajul mediului privat.
Până la urmă, o clădire inteligentă este aceea care profită la maxim de tehnologii şi materiale de ultimă generaţie în termeni de structură, aplicaţii, sisteme electrice şi de încălzire, instalaţii şi dotări. Există elemente de clădiri inteligente deja testate, cum ar fi sistemele de climatizare.
Alte elemente implică noi tehnologii de iluminat şi alte sisteme care abia pătrund pe piaţă. O clădire inteligentă poate încorpora şi elemente peisagistice precum acoperişuri sau ziduri verzi. În fine, alte elemente depind de accesul la energii regenerabile, iar peste toate acestea, totul este în strânsă dependenţă de obiceiurile şi comportamentele celor care folosesc clădirea respectivă.
Toate cele de mai sus înseamnă complexitate şi paletă extrem de mare de opţiuni. Şi pentru că omenirea nu stă deloc pe loc, fenomene precum Internet of Things, cu ale sale dispozitive automate conectate online care vor juca un rol extrem de important în multe sectoare ale vieţii umane, vin să se adauge pe lista factorilor importanţi de influenţă în definirea unor astfel de entităţi precum
clădirile inteligente.
Firme de renume mondial, precum Siemens, au mers deja către o etapă ulterioară a conceptului de clădiri inteligente, lansând pe piaţă scheme de funcţionare a clădirilor inteligente precum cea în care maşinile electrice, fără pilot uman, ale viitorului, pot fi folosite pe post de resursă energetică pe timpul zilei, fiind parcate nu într-o parcare la nivelul solului, ci pe acoperişul inteligent al clădirii, şi astfel pot contribui la reducerea amprentei energetice diurne a clădirii respective.
Este România racordată la un univers futurist precum cel al oraşelor inteligente şi al clădirilor inteligente aferente? Privind lucrurile la nivelul realităţii înconjurătoare, răspunsul este mai degrabă negativ.
În Bucureşti, de pildă, continuă să se construiască, în general, structuri clasice energofage de beton şi sticlă, pe fundaţii de beton, fără o viziune legată de elemente verzi, spaţii ample de circulaţie a aerului şi, prin aceasta, de reducere a consumului energetic, şi aşa mai departe.
Iar dacă aceasta este situaţia curentă a clădirilor în construcţie, în cazul construcţiilor deja terminate situaţia este şi mai departe de împlinirea dezideratului de clădiri inteligente. Rămâne de văzut dacă viitorul apropiat va aduce cu el o schimbare din acest punct de vedere, fie generată de jos în sus, prin manifestarea dorinţei clienţilor în număr din ce în ce mai mare, fie prin impunerea unor reglementări de sus în jos. Însă cum DNA arestează pe bandă rulantă primari şi guvernanţi corupţi, este greu de crezut că a doua
variantă va fi cea care se va impune până la urmă.
de Bogdan Marchidanu
