Pe plan global tendinţa clară legată de administrarea comunităţilor este aceea de a transforma localităţile, în special cele urbane, în localităţi inteligente, adică dotate din plin cu IT. Motivul? Administrarea unor astfel de aşezări este mult mai uşoară.
De ce ar fi administrarea unor astfel de localităţi mai uşoară? În fond, implementarea unor soluţii IT costă bani, chiar şi dacă aceste soluţii sunt adoptate sub formă de servicii livrate prin cloud. Răspunsul se regăseşte într-o axiomă popularizată în rândul maselor largi ale populaţiei mai ales de către medici: prevenirea oricărei boli este mai ieftină decât tratarea ei.
Oraşul inteligent înseamnă, dincolo de comoditate şi facilităţi, posibilitatea certă de a merge pe prevenirea problemelor administrative şi de a micşora costurile, adesea enorme, ale gestionării unor situaţii de criză. Mai mult de atât, prevenirea face posibilă şi anticiparea nevoilor de viitor ale locuitorilor, facilitând enorm capacitatea de planificare şi dezvoltare urbană.
Desigur, la ora actuală nu există nicăieri pe mapamond un oraş care să fie declarat inteligent sută la sută. Asta înseamnă că nu există încă nici o aşezare unde soluţiile IT să fi fost implementate de o asemenea manieră încât administrarea localităţii să semene cu pilotarea unui avion prin intermediul unor tablouri de bord care să semnaleze în mod integrat zonele de normalitate, pe cele cu posibile probleme şi pe cele cu probleme care necesită rezolvări imediate.
Însă asta nu înseamnă că nu există oraşe (multe la număr) din cele mai diverse zone ale lumii unde astfel de implementări de soluţii IT nu au început deja. Indiferent că vorbim de trafic inteligent, de gestionare inteligentă a reţelelor de utilităţi publice, şi aşa mai departe, administraţiile unor astfel de oraşe orientate către viitor caută deja ca prin folosirea IT-ului sarcina lor de administrare să devină cât mai facilă.
De ce ar fi trecerea la oraşul inteligent o himeră pentru România, cel puţin în acest moment şi în viitorul previzibil? Răspunsul cel mai evident este cel legat de corupţie. Introducerea unor soluţii inteligente de administrare a oraşelor are darul (nefericit pentru unii) de a diminua posibilităţile de încasare a unor comisioane grase din diverse lucrări publice acordate preferenţial, metoda cea mai larg utilizată actualmente pentru acumularea de avuţie personală de către diverşi administratori publici.
Cu toate astea, un răspuns complet ar trebui să fie mult mai nuanţat. Un exemplu, cred eu, este edificator în acest sens. Cu ani în urmă, Bucureştiul beneficia de un sistem inteligent de monitorizare a traficului auto. Sistemul a funcţionat câţiva ani cu rezultate încurajatoare din punct de vedere al gestionării unui trafic care devine pe zi ce trece tot mai infernal şi care ameninţă tot mai mult să sufoce oraşul.
Din nefericire, după o vreme de funcţionare, sistemul a încetat să mai opereze. Motivele invocate de către cei care îl administrau ţin mai degrabă de sărăcie. E vorba de lipsa de bani pentru actualizare şi modernizare permanentă, dar şi de decizii la nivel politic de reducere a numărului de angajaţi care să se ocupe de acest sistem. Rezultatul este vizibil cu ochiul liber la ora actuală pentru oricine şi se traduce în timp irosit, nervi şi stres suplimentar.
Iar dacă la asta se adaugă apariţia permanentă de lucrări neanunţate pe carosabilul şi aşa suprasolicitat, precum şi amânarea la nesfârşit a execuţiei unor lucrări publice majore, tabloul infernului devine complet. Exemple de acest gen sunt nenumărate în întreaga ţară. Atât de multe încât nici măcar nu mai pot fi amintite în cadrul unei liste, darămite disecate de la caz la caz.
Nume din cele mai mari de vendori din industria de tehnologie a informaţiei duc de ani de zile o luptă continuă de promovare a soluţiilor pentru oraşe inteligente în România. O luptă în care elementul conştientizare a nevoii continuă să fie actual, deşi el ar fi trebuit demult depăşit. Însă într-un peisaj în care actorii responsabili cu luarea deciziilor de achiziţie se schimbă într-un ritm ameţitor din cele mai diverse motive, conştientizarea nevoii pare să devină un soi de muncă de Sisif. Iar asta nu poate însemna decât că transpunerea în realitate a dorinţei de a vedea şi în România apariţia de aşezări inteligente va continua să rămână o simplă dorinţă pe un termen imposibil de determinat în acest moment.
de Bogdan Marchidanu
