Era inevitabil ca zona soluţiilor IT pentru afaceri să urmărească trendul general al pieţei legat de înglobarea de tot mai multă inteligenţă software în interiorul lor. Asta nu înseamnă neapărat o creştere a inteligenţei pe fiecare segment de soluţie, ci mai degrabă o evoluţie către o viziune integrată.
Oricine îşi poate aminti de ceea ce însemna domeniul soluţiilor IT pentru afaceri cu câţiva ani în urmă. Pe piaţă exista o segmentare clară între oferte de soluţii ERP, CRM, Document Management, BI, şi aşa mai departe. O segmentare la care, treptat, s-au adăugat alte elemente, cum ar fi, de pildă, Analytics şi, mai nou, Big Data, cu corolarul acesteia de frunte, Cognitive Computing.
Evoluţia tehnologică şi mai ales evoluţia din zona afacerilor, marcată de nevoia tot mai presantă de informaţii relevante în timp real obţinute din volume tot mai mari de date prelucrate, a făcut ca o asemenea segmentare de pe piaţa soluţiilor pentru afaceri să înceapă să-şi estompeze graniţele clare. Evident, nu se poate vorbi la ora actuală de existenţa unei soluţii integratoare care să cuprindă toate subsegmentele acestei pieţe. O asemenea soluţie complet integrată ar fi extrem de scumpă şi, probabil, mult prea rigidă pentru a acoperi nevoile tuturor actorilor de pe piaţă.
Se poate vorbi însă cu siguranţă de altceva. De exemplu, ofertanţii de soluţii de Business Intelligence nu se mai axează acum pe oferirea unei astfel de soluţii bazate pe pre-existenţa unui ERP solid, ci ajung să includă în soluţie elemente de ERP astfel încât clienţii să poată achiziţiona soluţia fără să aibă neapărat un ERP performant preinstalat. Iar acest lucru constituie un avantaj major pentru companiile în special de mici dimensiuni, care se văd permanent confruntate cu limitări drastice de bugete alocate IT-ului.
La cele de mai sus se adaugă progresele extraordinare înregistrate de ofertele de soluţii de afaceri sub formă de servicii. Indiferent că aceste servicii îmbracă forma cloud-ului sau o altă formă, ele au ajuns deja să transforme radical peisajul pieţei de profil. Esenţialmente, firmele client pot alege actualmente să nu mai aloce sume considerabile de bani pentru achiziţionarea de pachete software extinse pe care să le instaleze on-premises pentru a avea la dispoziţie o gamă cât mai largă de instrumente de prelucrare a datelor.
Ca atare, firmele client pot alege să achiziţioneze, de pildă, doar un software de baze de date performant şi, eventual, un ERP pentru nevoi de bază, dincolo de care îşi pot construi o arhitectură IT completă pe bază de servicii oferite de terţi. Asta, desigur, în contextul în care nu au limitări impuse, de pildă, de reglementări, aşa cum este cazul domeniului financiar-bancar sau al celui al administraţiei publice.
Toate astea înseamnă economii extrem de mari de costuri. Mai ales că în ultimii ani marota fricii legate de confidenţialitatea datelor tranzacţionate pare să se mai fi estompat. Firmele client par să fi început, în fine, să capete încredere în furnizorii de servicii din punct de vedere al asigurării securităţii tranzacţiilor de date. Evident, asta nu înseamnă că s-a ajuns deja în cealaltă extremă, a încredinţării tuturor operaţiunilor IT unor astfel de operatori de servicii, însă calea către o evoluţie pozitivă a fost deschisă.
Chiar dacă deschiderea din punct de vedere al încrederii se manifestă şi pe piaţa românească, fapt care face ca o parte a ofertanţilor de soluţii să fie mai optimişti în privinţa perspectivelor de viitor, situaţia de pe această piaţă este marcată încă de conservatorism. Iar asta se petrece din perspectiva evoluţiei globale a segmentelor de firme clienţi.
De ani buni de zile, piaţa locală nu a cunoscut o evoluţie în sensul diversificării activităţilor. Toate statisticile publicate de cele mai diverse entităţi de analiză a pieţei arată o continuare, ba uneori chiar o accentuare a stratificării activităţilor economice pe câteva domenii foarte bine delimitate. Vorbim aici despre comerţ, despre sectorul financiar-bancar, despre diverşi furnizori de servicii cum sunt cei telecom, despre sectorul administraţiei publice şi, într-o măsură ceva mai mică, de sectorul manufacturier. Şi cam atât.
Iar dacă la asta adăugăm consolidările agresive care au loc în unele astfel de segmente de piaţă (cazul Mega Image este, poate, cel mai elocvent pentru zona de comerţ cu amănuntul) vedem că, de fapt, piaţa locală este marcată de îngustare în loc să fie dominată de extindere. Repercusiunile asupra ofertanţilor de soluţii sunt directe, aceştia văzându-se nevoiţi să se adapteze permanent unei asemenea situaţii sau să îşi înceteze existenţa, din nefericire.
Rămâne de văzut în viitorul imediat dacă deschiderea dată de creşterea încrederii în ofertanţii de servicii IT va reuşi să contrabalanseze îngustarea plajei de clienţi potenţiali astfel încât perpetuarea existenţei unei pieţe a soluţiilor IT pentru afaceri în România să fie asigurată şi în viitor. Mai ales că, în actualul context internaţional, evoluţia unei astfel de pieţe nu prea mai pare influenţabilă de altceva în afara unor factori de evoluţie interni.
