Creşterile înregistrate în cadrul populaţiilor de dispozitive inteligente, reţele sociale şi alte aplicaţii care se diversifică rapid şi care generează acum terabiţi de date au generat profunde transformări pentru arhitecturile centrelor de date. Infrastructurile moştenite, construite în mod tradiţional pe baza unui număr mare de produse hardware şi software provenite de la numeroşi vendori, au devenit tot mai ineficiente şi mai solicitate. Fiecare produs are nevoie de propria interfaţă şi de instruire a utilizatorului, precum şi provizionare suplimentară cu componente proprii de procesare şi stocare date.
De la virtualizare la infrastructuri hiperconvergente
Răspunsul industriei IT la o asemenea situaţie a fost de natură evolutivă. Virtualizarea, proces în cadrul căruia maşinile virtuale (VM) pot mutate în jurul serverelor fizice, a devenit predominantă, peste 80% din fluxurile de lucru fiind virtualizate în 2016, conform Gartner. Consolidarea maşinilor virtuale multiple pe un singur server fizic reduce costurile hardware şi spaţiul necesar, precum şi cerinţele de energie şi răcire. Printre alte beneficii se numără disponibilitatea îmbunătăţită a aplicaţiilor, cu minimizarea timpilor de downtime, creşterea vitezei şi productivităţii IT-ului, dar şi o mai bună continuitate a afacerii şi a proceselor de disaster recovery.
Cu toate astea, pe lângă multele sale beneficii, virtualizarea introduce şi provocări, mai ales din pricină că implică împărţirea de resurse precum stocarea de date sau reţeaua. Odată cu apariţia Infrastructurii Convergente (CI) s-au făcut paşi pentru adresarea acestor probleme, prin combinarea componentelor de server şi stocare date într-o singură aplicaţie, astfel eliminându-se nevoia de stocare date de tip storage area network (SAN).
Infrastructura convergentă completează bine virtualizarea prin virtualizarea nivelului de stocare date şi permiterea acestuia să ruleze pe platforma de virtualizare. Ea a devenit esenţială pentru IT datorită faptului că permite un management mai facil, o automatizare avansată, instalarea rapidă de aplicaţii şi agilitate organizaţională. Cu toate astea, şi ea are limite.
O infrastructură convergentă este un sistem fix cu un raport definit de resurse alocate pentru procesare şi stocare date, şi pentru reţea. Această configuraţie se poate dovedi mult mai puţin flexibilă decât ar avea nevoie unele organizaţii – deoarece pur şi simplu deplasează stiva de stocare date pe platforma de virtualizare în loc să rezolve provocarea implicită legată de gestiunea datelor, Hiperconvergenţa, ca următor pas înainte, se apropie semnificativ de scopul suprem al unui centru de date definit software (SDDC).
O soluţie de infrastructură hiperconvergentă (HCIS) include stive de aplicaţii singulare în care resursele de procesare, stocare, reţea şi virtualizare, alături de alte tehnologii, sunt strâns integrate. Ea permite profesioniştilor IT să reducă nivelul de complexitate al mediului IT, să reducă riscurile şi să elimine nevoia de a evalua individual zonele hardware şi software. De asemenea, ea oferă o amprentă de funcţionare mai redusă pentru a micşora costurile de alimentare cu energie şi cele de răcire.
Managementul alimentării cu energie ca o completare la managementul datelor
Aceste tehnologii – virtualizarea, infrastructura convergentă şi acum aplicaţiile HCIS – reprezintă un stimulent extraordinar de creştere a performanţelor centrului de date şi permit adoptarea de soluţii viabile pentru nevoile actuale de rezultate şi flexibilitate. Cu toate astea, acest potenţial va fi rapid compromis dacă implementarea lor nu este însoţită de o strategie la fel de avansată şi de coerentă de management al alimentării cu energie. Serverele virtualizate găzduiesc multiple maşini virtuale, aşa că vor rula la o capacitate de 70 până la 80% faţă de rulajul la 10-15% capacitate în cazul maşinilor ne-virtualizate. De asemenea, fiecare incintă va necesita mai multă energie, posibil până la un nivel de 40 kW. În plus, virtualizarea înseamnă că aplicaţiile – şi nevoile lor înrudite de energie – pot fi rapid şi ad-hoc deplasate de la un server la altul sau chiar între centre de date.
Pe cale de consecinţă, o virtualizare de succes necesită furnizarea unui nivel adecvat de energie la locul corect şi momentul oportun. Ar trebui evitată aici supra-provizionarea costisitoare de energie, însă mai presus de orice trebuie asigurată calitatea şi disponibilitatea energiei electrice. Un raport recent publicat de TechRadar arată că adevăratul cost al căderii unui centru de date ar trebui să fie de 10.000 USD pe minut sau chiar mai mare. (2)
Optimizarea managementului alimentării cu energie este crucială în mediile curente de înaltă disponibilitate, unde căderile neplanificate sau defectele de calitate pot genera un efect negativ asupra aplicaţiilor IT. Organizaţiile au nevoie de o strategie robustă şi inteligentă de management al alimentării cu energie ca să profite la maxim de beneficiile arhitecturilor IT moderne, ca să stimuleze eficienţa şi ca să minimizeze riscurile în termeni de continuitate a afacerii.
Componente hardware şi software de management al alimentării cu energie
Eaton colaborează îndeaproape cu lideri tehnologici în domeniile virtualizare, CI şi HCIS, cum ar fi VMware, Citrix, Microsoft, NetApp, EMC, VCE, Nutanix, SimpliVity şi Cisco pentru a oferi soluţii de management al alimentării cu energie testate în laborator, compatibile cu arhitecturile virtualizate moderne. De asemenea, oferă proiecte cu referinţe pentru o gamă largă de soluţii convergente şi hiperconvergente disponibile pe piaţă.
De exemplu, soluţia software Intelligent Power Manager (IPM) de la Eaton poate fi integrată în cele mai avansate sisteme de management al maşinilor virtuale, cum ar fi VMware® vCenter™, Microsoft SCVMM™ şi Citrix XenCenter™, ceea ce conferă directorilor IT un mediu unificat de supervizare şi control ce cuprinde atât infrastructurile de date cât şi pe cele de alimentare cu energie.
În timpul căderilor de alimentare cu energie sau al evenimentelor de mediu, dispozitivele IT afectate pot fi închise automat şi treptat, astfel salvându-se operaţiunile în desfăşurare şi păstrându-se integritatea datelor. De asemenea, maşinile virtuale pot fi migrate în alte locaţii sau în alte site-uri neafectate de pene de curent. IPM dispune de o caracteristică de diseminare inteligentă a încărcării, care poate suspenda maşinile virtuale non-critice, astfel crescându-se timpul de funcţionare al sistemului, extinzându-se perioada de funcţionare a bateriilor şi minimizându-se încărcarea generatorului de rezervă.
Alte caracteristici IPM includ blocarea la cerere a consumului energetic la un anumit nivel, fapt care ajută la menţinerea în funcţiune a fluxurilor de lucru critice pe timpul unei pene de alimentare prin limitarea consumului energetic al serverului. Se pot obţine astfel câştiguri de până la 200 la sută în timpi de funcţionare cu acelaşi număr de module de baterii UPS, atunci când sunt îmbinate cu diseminarea integrată a încărcării.
Mai mult, UPS-urile 5PX şi 9PX, certificate Energy Star şi pregătite pentru virtualizare, care dispun de capacitate extinsă a bateriilor, furnizează un back-up eficient, de încredere şi versatil al alimentării cu energie, în vreme ce opţiunile de management al rack-ului şi cablurilor menţin integritatea echipamentului hardware, îmbunătăţesc circulaţia aerului şi reduc costurile de răcire.
În plus, unităţile ePDU G3 de distribuţie a energiei în rack de la Eaton au evoluat de la module de distribuţie a energiei la surse valoroase de date, raportând cu mare acurateţe utilizarea şi eficienţa energetică şi ajutând la luarea de decizii informate despre planificarea capacităţii şi scăderea folosirii energiei. Alte caracteristici includ un ecran LCD avansat, un intrument de măsură hot-swap şi derularea de operaţiuni la temperaturi de 60 grade Celsius.
Monitorizarea cu acurateţe a consumului de energie permite echilibrarea încărcărilor, identificarea de scurgeri neautorizate de energie şi de locaţii cu capacitate redusă de energie. În plus, soluţia Eaton de management al alimentării cu energie poate fi determinată să sesizeze şi să reacţioneze la ameninţări de mediu cum ar fi vârfuri de temperatură şi umiditate, precum şi notificări de alarmă legată de securitate. Atunci când este îmbinată cu Eaton ePDU G3, sonda Eaton Environmental Monitoring Probe (EMP) poate detecta astfel de condiţii şi poate transmite informaţii despre ele, permiţând migrarea automată a maşinilor virtuale către medii cloud sau locaţii de back-up.
Concluzii
Tehnologia avansată de hiperconvergenţă din zilele noastre facilitează soluţii de răspuns eficiente din punct de vedere al costurilor la provocări IT de tip mission-critical. Cu toate astea, ca centrele de date să satisfacă pe deplin aşteptările utilizatorilor, chiar şi în situaţii adverse sau de dezastru, strategia lor de management al datelor trebuie completată de o politică de management al alimentării cu energie de calitate la fel de bună.
Componentele Eaton de management energetic sunt proiectate pentru a furniza astfel de soluţii; reducând timpii de instalare şi complexitatea, limitând riscurile, scăzând costul total de deţinere şi asigurând continuitatea afacerilor cu integritatea datelor.
de Francois Debray, Business Development Manager, White Space Solutions, Eaton (EMEA)
