Sunt multe cazurile de companii în derivă strategică, întâlnite nu doar în România. Observăm un top management care nu realizează schimbările profunde din piață, nu recunoaște o scădere în satisfacția clienților, este parcă orb la schimbările cumportamentului de cumpărare și rămâne blocat într-un mod perimat de a face business. Acestei rezistențe la schimbare i se adaugă angajați demotivați, fără responsabilitate, care șovăie în a transmite feedback negativ către management. Enumerația pare mai degrabă un plan rapid spre eșec. Pentru unele companii schimbarea a venit într-un final, dar pentru alte companii poate fi prea târziu. Se pare că a-ți face timp să ’asculți’ piața este o decizie cât se poate de strategică pentru management.
Un studiu apărut în Statele Unite ale Americii (Day & Nedungadi) în aprilie 1994, acceptat ca relevant în domeniu și astăzi, argumentează tocmai această poziție. Conform studiului circa 31% dintre companiile vizate au o strategie orientată spre clienți, doar 16% dintre companii sunt ‘market driven’, strategia lor fiind orientată atât spre Clienți, cât și spre Concurenți, 33% dintre companii sunt orientate spre dezvoltarea capabilităților proprii și mai puțin spre piață, iar 13% dintre companii sunt orientate spre monitorizarea și contracararea concurenței și mai puțin spre înțelegerea clienților.
Dacă ar fi să-i credem pe foștii mei profesori de MBA (Straub & Wagner) sunt trei decizii strategice obligatorii pentru management atunci când se decide strategia de business: Bazele strategiei competitive – adică alegerile vizavi de felul cum o companie se poziționează în relație cu competitorii; Direcțiile Strategice – deciziile cu privire la produsele și piețele disponibile pentru o companie; și Metode pentru Strategii – adică acele alegeri despre cum se va implementa strategia urmărită. Cele trei decizii strategice enumerate nu sunt diferite de esența modelului 3C al marelui strateg japonez, Kenichi Ohmae. Consultanți
Realizăm astfel că e important să înțelegi bine proprii clienți atunci când abordăm bazele strategiei competitive și că nu trebuie să ignorăm faptul că această strategie nu se adoptă independent de competiție. Competiția înseamnă o poziționare relativă, nu există o strategie perfectă. Există doar o strategie perfectă față de ‘Ce anume fac competitorii tăi’. De aceea, deși poate sună a platitudine, este inerent și esențial pentru o strategie competitivă să cunoști ce fac competitorii tăi.
Experiența mea mă face să cred cu tărie în diferențiere și într-o diferențiere constantă față de competitori. Principiul lui Pareto sau regula 80/20 explică mai bine de ce diferențierea constantă conferă un avantaj competitiv semnificativ pe termen lung. Economistul italian a observat că 20% din italieni dețin 80% din terenurile Italiei. De asemenea, a realizat că această regulă se poate observa în aproape toate domeniile, de la științele naturale la sport și economie. Regula 80/20 se poate explica prin conceptul de ’avantaj acumulativ’ – ceea ce pare la început un avantaj mic devine foarte semnificativ în timp. Diferența dintre companiile aflate la început, pe o piață nouă, sunt puțin semnificative iar ceea ce pare a fi un mic avantaj pentru o companie (considerând că rămâne consecvent și nu se pierde) se poate dezvolta în timp într-un avantaj imbatabil, dominând astfel întreg sectorul respectiv.
Cu siguranță că argumentele mele coroborate pe acest subiect nu sunt neapărat originale, Porter spunea lucrurile acestea cu mult timp înaintea mea când declara: ’Strategia competitivă este despre a fi diferit’. Poți să alegi diferențierea sau lider din punct de vedere al costului în întreaga piață sau să urmezi diferențierea sau leadership de cost într-o piață de nișă. Dar conform studiilor lui empirice, nu există succes dacă te poziționezi între cele două, el o numește a fi ’prins la mijloc’ (‘stuck in the middle’).
Consider că un manager trebuie să dorească diferențierea. Un mod prin care poate deopotrivă să ’asculte’ piața și să obțină diferențiere competitivă se numește ’blue ocean’. Strategia Blue Ocean înseamnă să creezi noi spații în piață unde concurența este minimă. Prin compararea competitorilor în funcție de performanțele acestora cu privire la principalii factori de succes (acele caracteristici ale produsului și ale modelului de afaceri cu care o organizație trebuie să depășească concurența deoarece sunt valoroase în mod deosebit pentru un grup de clienți), consultanții de management îi ajută pe manageri să dezvolte strategii bazate pe crearea de noi spații în piață.
În concluzie, subliniez că revizuirea strategiei competitive trebuie să fie o activitate recurentă care va ajuta compania să-și înțeleagă mai bine clienții, va facilita o mai bună poziționare în piață pentru diferențiere, va identifica noi spații în piață cu o competiție minimă și va oferi companiei un avantaj competitiv acumulativ.
de Daniel A. Bujorean, Ensight Management Consulting
