Odată cu creșterea și dezvoltarea infrastructurilor hiperconvergente (HCI) în multe contexte ale companiilor, gestionarea rețelei devine mult mai ușoară doar în anumite cazuri, existând o serie de posibilități deschise pentru noi oportunități prin utilizarea acestei tehnologii, dar și anumite probleme și provocări. HCI a căpătat proporții mari, ajungând în zona serverelor virtuale, a stocării și a rețelelor pentru a aduce toate necesitățile companiilor într-un singur loc, schimbând total conceptul de management al rețelelor și cel al arhitecturilor rețelelor. Totuși, există o serie de acțiuni și sfaturi de luat în calcul odată cu abordarea unor rețele bazate pe HCI.
Într-o organizație eficientă, echipa de rețea lucrează în tandem cu spațiul de stocare și puterea de calcul înainte de lansarea în mediul HCI. Managerii de rețea trebuie să înțeleagă că HCI nu este un server tipic, iar acesta va avea cerințe mai mari de lățime de bandă, rezistență și management. Acest lucru inseamnă ca munca trebuie să se orienteze spre asigurarea configurării rețelei HCI pentru ca aceasta să se potrivească cu standardele și politicile companiei. Iar răspunsul la această potențială problemă este rețeaua definită prin software, SDN.
Rețeaua realizată prin HCI este ca un microcosmos al rețelei din întreprindere. Dacă traficul este blocat pe anumite porturi la nivel de întreprindere, trebuie respectate anumite reguli privind HCI. Dacă lucrurile sunt blocate într-un anumit fel pe rețeaua întreprinderii, acest lucru ar trebui făcut în mod similar, pentru ca setările calității serviciului din rețea să nu fie în conflict cu cele din HCI.
Un alt lucru care trebuie spus despre lansarea HCI și rețea este acela că necesită atenție. Cu alte cuvinte, un manager de rețea nu configurează în mod obișnuit un HCI și uită de acesta. Administratorii vor modifica setările în viitor, la fel cum se face într-o rețea de întreprindere.
Un alt punct de luat în calcul pentru orice implementare HCI este că va exista un beneficiu în adoptarea unei platforme asemănătoare infrastructurii existente. O interfață cu totul diferită pe HCI ar putea părea inovativă în demostrație, dar poate fi un coșmar odată implementată la scară largă. Un avantaj al HCI este că funcționează aproape imediat după instalare, promițând costuri și operațiuni reduse de mentenanță, dar și o scalabilitate mai eficientă.
Ideea, în multe privințe, este de a simplifica rețeaua, de exemplu prin trecerea de la o platformă de tip blade în timp ce este extins datacenterul definit de software. Dar este clar că există o mulțime de variabile pe care managerul rețelei le poate lua în considerare cu orice migrare de la volumele de lucru fizice la cele virtualizate, și cu orice schimbare spre datele definite de software. Microsegmentarea, de asemenea, intră în acest peisaj.
Implementarea HCI merge mână în mână cu creșterea suportului IT mai generalist intern în multe organizații, susținută cu sprijinul furnizorilor. De exemplu, în sectorul public, unde finanțarea a scăzut, avantajul HCI este că ar trebui să fie mai ușor de administrat cu o echipă simplificată de asistență. Astfel, acesta este scopul final al multora care se orientează către HCI. HCI a crescut și va continua să crească, pe scurt reprezentând o utilizare mai eficientă a spațiului. Probabil cel mai mare indicator, este faptul că mai multe organizații s-au mutat sau orientează aplicații critice pentru afaceri către HCI. Odată ce câteva întreprinderi dintr-un sector adoptă o tehnologie, toată lumea tinde să o urmeze.
