Una din cele mai fierbinţi dispute la ora actuală este cea legată de dimensiunile viitoare ale fenomenului de înlocuire a oamenilor din multe slujbe actuale cu roboţi dotaţi cu inteligenţă artificială. Chiar dacă au apărut voci experte care încearcă să liniştească un pic situaţia, nici măcar ele nu pot stinge de tot temerile. PricewaterhouseCoopers publica recent, de pildă, un raport care spune că fenomenul de înlocuire a oamenilor cu roboţi nu va fi chiar aşa de extins. Însă aceeaşi PwC estimează un număr de 10 milioane de slujbe ocupate de oameni dispărând în următorii zece ani, şi asta doar în Marea Britanie.
Unii experţi avertizează de ceva vreme că nu peste mult timp peisajul ocupaţional va arăta cam aşa: oameni care se ocupă cu munci manuale prost plătite şi oameni care sunt experţi în domeniul lor, fiind, evident, bine plătiţi pentru asta. Între aceste două extreme, o mare de inteligenţă artificială şi muncă robotizată. Iar acest fenomen va face ca angajatorii să se confrunte cu o competiţie din ce în ce mai nemiloasă pentru angajarea talentelor de care au nevoie. Motivul? Oamenii cu abilităţi mai reduse vor descoperi că e din ce în ce mai greu să acceadă la posturi care necesită abilităţi crescute, pe măsuri ce poziţiile cu care necesită abilităţi medii vor fi automatizate.
Exemple? Maşinile autonome vor înlocui şoferii şi vor duce la pierderea a milioane de slujbe la nivel global. Poziţiile de customer service şi de procesare a reclamaţiilor vor fi înlocuite de aplicaţii software inteligente. Şi lucrurile pot continua în acest sens. Unii analişti afirmă că în total două treimi din slujbele actuale vor dispărea probabil într-un orizont de zece ani. Da, vor fi create noi locuri de muncă, mai ales pentru oameni cu abilităţi de analişti de date, însă acestea nu vor echivala numărul de locuri de muncă dispărute.
Dacă se adaugă la toate acestea faptul că durata medie de viaţă este în creştere – se aşteaptă ca între 80 şi 90 la sută din generaţia următoare să atingă vârsta de 100 de ani – lucrurile devin şi mai complicate. Oamenii se vor pensiona tot mai târziu şi vor rămâne mai multă vreme în câmpul muncii. Cum la ora actuală organizaţiile se “bucură” în general de o reputaţie proastă din punct de vedere al retenţiei de personal, această reputaţie va trebui să se modifice radical în bine pentru ca aceste organizaţii să poată face faţă provocărilor induse de inteligenţa artificială.
În mod evident, asta va însemna şi o nouă perspectivă asupra recrutării de personal. Conform abordării tradiţionale, firmele se folosesc de CV-uri şi interviuri pentru selecţia candidaţilor. Însă această abordare nu reuşeşte nici acum să descopere oameni care să se potrivească cel mai bine locurilor de muncă oferite. În viitor, firmele vor fi obligate mai degrabă să se uite la potenţialul celor care caută de muncă, în termeni de abilităţi de gândire creatoare şi de rezolvare probleme, decât la abilităţile curente şi la trecutul de muncă.
De aceea, analiştii spun că angajatorii vor începe din ce în ce mai mult să utilizeze tehnici de tip inteligenţă artificială pentru identificarea candidaţilor optimi pentru locurile de muncă oferite. Desigur, folosirea algoritmilor într-o asemenea manieră va ridica noi probleme etice. De exemplu, un algoritm de recrutare dezvoltat de patru bărbaţi albi ar putea conţine elemente de discriminare contra femeilor sau oamenilor de altă rasă sau etnie.
E vorba de riscuri de viitor care, conform unor voci, vor putea fi evitate prin mai buna colaborare între departamentele de resurse umane şi IT dintr-o companie. În fond, aceeaşi mentalitate de deservire cât mai bună a clienţilor pentru a-i determina pe aceştia să scoată mereu bani din buzunar pentru serviciile primite ar putea fi aplicată şi la recrutare. Sau nu?
