Un fenomen care se petrece actualmente în Turcia este demn de a reţine atenţia întregii comunităţi internaţionale. Turcia a devenit căminul celei mai mari populaţii de refugiaţi din lume, adăpostind 3,4 milioane sirieni, inclusiv 1,5 milioane copii sirieni. În mod clar aşa ceva înseamnă un efort internaţional conjugat pentru oferirea elementelor de bază de care au nevoie refugiaţii.
Însă nu asta surprinde. Conform unui studiu efectuat în taberele de refugiaţi, primul lucru pe care îl cer refugiaţii atunci când ajung într-o tabără nu este neapărat apă sau mâncare, ci parola de Wi-Fi! Mulţi oameni consideră un smartphone drept un lux, însă un asemenea dispozitiv nu mai e deloc un lux pentru cineva care şi-a lăsat întreaga familie în urmă sau care are membri de familie călătorind înaintea lui către alte destinaţii de refugiere.
O astfel de situaţie a determinat operatorii turci de telecomunicaţii să înceapă eforturile de a construi pachete personalizate de apeluri mobile şi internet pentru cerinţele refugiaţilor, în limba acestora şi la preţuri accesibile pentru ei. Mai mult, eforturile se îndreaptă, prin oferirea de informaţii esenţiale în limba arabă, către ajutorarea oamenilor să-şi găsească un loc unde să se aşeze, să găsească de lucru şi să descopere posibilităţi educaţionale pentru copii.
Conform Unicef, agenţia Naţiunilor Unite axată pe nevoile copiilor din întreaga lume, aproape 67% din refugiaţii sirieni trăiesc sub limita sărăciei. Mulţi sunt găzduiţi în adăposturi cu apă, mijloace sanitare, facilităţi de igienă şi mecanisme de protecţie contra vremii proaste insuficiente. Tocmai de aceea, Connectivity for Refugees, o iniţiativă UNCHR afirmă că lipsa de conectivitate la internet reprezintă, în atari circumstanţe dificile de trai, o constrângere asupra comunităţilor de refugiaţi de a se organiza singure, astfel limitându-se posibilităţile de găsire a unui trai adecvat.
Principalii operatori turci de comunicaţii au descoperit însă şi un alt lucru interesant. Mânaţi de o astfel de nevoie acută de comunicare, mulţi refugiaţi sirieni au devenit clienţi mai buni şi mai fideli ai serviciilor furnizate de ei decât cetăţenii turci înşişi. Atât de buni şi de fideli încât unii operatori se gândesc la lansarea unor servicii speciale în arabă pentru ei ca să-i ajute, de pildă, să înceapă o afacere în Turcia sau să creeze mecanisme de organizare comunităţi împreună cu autorităţile turceşti.
Practic, criza refugiaţilor sirieni este atât de mare încât este greu de identificat la ora actuală care vor fi priorităţile pe termen lung şi cum va fi cel mai bine să fie acestea gestionate. Însă mulţi spun că zona de conectivitate mobilă ar putea fi calea de furnizare a datelor care să răspundă la unele din aceste probleme. Cine spunea că tehnologia nu poate însemna şi viaţă uneori?
