Mulți ar echivala exagerat viața umană cu durata de viață a bateriei, dar pentru mulți migranți care au scăpat de război sau de foamete, un punct procentual al bateriei poate însemna obținerea informațiilor corecte la momentul potrivit, delimitând viața de moarte într-un mod vital. Totul în contextul în care telefoanele inteligente de astăzi au devenit o parte integrantă a călătoriei migranților forțați. De la navigarea în munții din Asia Centrală folosind Google Maps, sau pentru a rămâne conectat cu familia prin intermediul WhatsApp, smartphone-urile au transformat experiența migranților, deși nu întotdeauna spre bine.
În Europa de Est, mulți migranți goniți din Ungaria stau de-a lungul frontierei pe partea sârbă în clădiri abandonate. Voluntarii vizitează aceste locuri pentru a aduce consumabile, inclusiv baterii reparate ale autovehiculelor, pe care migranții le folosesc pentru a-și încărca telefoanele. Iar durata de viață a bateriei este de asemenea importantă, aceștia comparând constant scorurile cu privire la ce aplicații utilizează cea mai mare putere a bateriei și operând pentru închiderea acestora atunci când nu sunt utilizate. Fără acces regulat la energie electrică, viața acestora depinde de vizitele voluntarilor pentru a-și putea încărca dispozitivele, utilizând tot felul de modalități de a le menține la nivel ridicat până la următoarea lor vizită. Unele dintre strategii includ asigurarea faptului ca telefonul este oprit atunci cand se doarme sau daca nu este necesar in timpul zilei, precum si folosind cel mai scazut nivel de luminozitate posibil. Mai mult, scoaterea unei baterii descărcate și agitarea în mod repetat oferă câteva minute suplimentare de utilizare a telefonului.
În ultimii ani, Serbia a preluat rolul unui punct de tranzit major pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa de Vest. Centrul de asistență pentru refugiați din centrul orașului Miksalište este format din ONG-uri care oferă servicii migranților aflați în tranzit. Imediat ce intră în Centru, migranții se adună în jurul cablurilor de extensie, încărcând telefoanele și utilizând Wi-Fi-ul gratuit al Centrului pentru a accesa social media și Skype cu prietenii și familia.
La vârful crizei europene a refugiaților din vara anului 2015, când aproape un milion de refugiați sirieni au trecut în Europa pentru a scăpa de un război civil brutal, grupurile de chat Facebook și WhatsApp au apărut pentru a-i ajuta să știe despre evoluția în timp real a căilor de acces, în care contrabandiști să aibă încredere și ce prețuri să negocieze. Ghidurile GPS și Google Maps transformă direcțiile în rute practice pe care migranții le pot parcurge. În unele cazuri, migranții cu bărci scufundate din Marea Mediterană au ajutat gărzile să îi găsească prin trimiterea de semnale GPS de la telefoanele lor smartphone. Migranții descarcă aplicații de învățare a limbilor germane, franceză, engleză și alte. Ei folosesc Google Traducere pentru a înțelege semnele rutiere în bulgară, sârbă și maghiară.
Ca recunoaștere a importanței conectivității pentru migranții forțați, Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a lansat la mijlocul anului 2016 “Conectivitatea pentru refugiați”. Inițiativa susține dreptul migrantului la conectivitate, permite accesul persoanelor refugiate la prețurile negociate, prețurile la dispozitive subvenționate și centrele de acces la internet. Mai mult, oferă instruire pentru a se asigura că migranții pot profita pe deplin de smartphone-urile lor.
