La nivel global, anul 2018 poate fi socotit ca un an al începutului creării de diferenţe majore între companii. Şi asta deoarece unele au început deja călătoria pe calea transformării digitale, altele abia o încep, însă multe dintre firme încă nu au conceput o strategie legată de această transformare. Rezultate concrete? Deja firmele care au intrat pe această cale se aşteaptă la o rată de creştere economică de 23% în următorii doi ani, conform unui recent studiu efectuat de Oxford Economics la comanda SAP.
Studii efectuate în ultima vreme arată că există un număr de zece tendinţe principale legate de transformarea digitală care vor marca anul 2018 şi, posibil, anii care vin. Iar prima tendinţă este aceea că experienţa consumatorului (denumită generic UX pe plan internaţional) va deveni din ce în ce mai mult vectorul central în jurul căruia se vor concentra afacerile.
În zilele noastre, aplicaţiile digitale care oferă o experienţă captivantă pentru utilizator au devenit o necesitate de afaceri. De exemplu, clienţii firmelor de asigurări nu mai au răbdare să sune diverse agenţii ca să obţină cotaţii sau să întocmească cereri completate de mână pe suport hârtie, după care să aştepte zile întregi cotaţiile din partea firmelor. Ei îşi doresc să rezolve totul online, pe cât posibil în timp real.
Oferirea unei experienţe bune pentru clienţi poate trece mult dincolo de producerea unor aplicaţii fascinante pentru utilizatorii de telefoane inteligente sau tablete. În ultimă instanţă, ea poate însemna crearea unei experienţe digitale fluide de interacţiune cu clienţii, angajaţii, partenerii şi alte părţi interesate, folosind dispozitive mobile, interfeţele web şi dispozitivele IoT.
A doua tendinţă este legată de expansiunea DevOps, mai ales în termeni de management al configurării. Transformarea digitală începe, chiar dacă cu siguranţă nu se termină aici, cu tehnologiile de dezvoltare Agile şi DevOps. Metodologiile Agile şi-au avut iniţial originea în firmele mai mici ca modalitate de a face echipele de dezvoltare să lucreze mai eficient. Odată cu aparţia DevOps, în joc au intrat şi firmele mari, deoarece tehnologia a adăugat automatizare la mixul deja existent format din echipele de IT şi de operaţiuni.
A treia tendinţă este legată de aplicaţii, care vor deveni tot mai inteligente. În acest moment, inteligenţa artificială abia face primii paşi pe planetă. Cu toate astea, există deja multe proiecte de implementare IA în zone de activitate care merg de la sănătate la resurse umane şi marketing. Iar unele proiecte, cum este, de pildă, cel al recunoaşterii tiparelor faciale pentru diverse tipuri de afecţiuni, denumit NGP, ar putea chiar să genereze o revoluţie în zona prevenţiei medicale.
A patra tendinţă este legată de extinderea proiectelor de transformare digitală de mici dimensiuni. În zona de resurse umane, de pildă, multe companii au început să implementeze proiecte care folosesc inteligenţa artificială pentru selecţia de candidaţi. Un astfel de “ajutor” le permite acum acestor companii să fie mult mai productive prin eliminarea muncii manuale şi repetitive de citire a CV-urilor candidaţilor, şi să acorde astfel mai mult timp perioadei de interviuri cu candidaţii selectaţi.
A cincea tendinţă este legată de crearea de echipe funcţionale interdisciplinare. În firmele mari, calea către transformarea digitală dincolo de mici proiecte punctuale necesită formarea de echipe funcţionale interdisciplinare care să includă şi factori de decizie. În unele cazuri, aceste echipe sunt conduse de nou-descoperiţi “directori digitali”, însă în alte părţi la cârma echipelor se află alţi directori din zona generic numită “C”.
De ce este foarte important ca din aceste echipe să facă parte membrii ai conducerii executive? Deoarece transformarea digitală înseamnă o transformare completă. Nimeni nu îşi doreşte, de pildă, o experienţă de cumpărături online în urma căreia persoana să descopere că unele articole comandate sunt ulterior anulate pe motiv că firma de comerţ are interfaţă web pentru comenzi, dar lanţul intern de aprovizionare-desfacere este construit în mod tradiţional şi generează conflicte cu interfaţa de comenzi.
A şasea tendinţă este legată de diversificare bazelor de date. Studii efectuate arată că mai bine de trei sferturi din organizaţii la nivel mondial au experimentat anulări, întârzieri sau reduceri ale dimensiunii proiectelor de natură digitală din pricina bazelor de date moştenite. În fapt, dacă sistemele de management baze de date relaţionale tradiţionale au servit nevoilor companiilor până de curând, noile aplicaţii open source, NextGen şi data analytics vor necesita noi tipuri de baze de date.
Aceste noi baze de date diferă ca proiect în funcţie de nevoile aplicaţiilor. Unele dintre ele continuă să fie relaţionale, însă multe din cele nou apărute sunt non-SQL. Unele sunt orientate pe documente, altele sunt, de fapt, depozite cu coloane largi, iar altele sunt depozite conform unor chei de valoare. Iar aici devin tot mai importante şi mediile de colectare şi ordonare date de volum foarte mare, precum Hadoop.
Conform celei de-a şaptea tendinţe, mega-cloudurile vor urma cloud-urilor multiple. Mulţi analişti prevăd că în acest an vor începe să se formeze primele structuri uriaşe de tip cloud, denumite generic mega-cloud. Această tendinţă este alimentată de beneficiile evidente economice şi de flexibilitate ale cloud-ului public, balansate de nevoie de gestionare a problemelor legate de securitate şi reglementări.
Ce spun unele voci autorizate din acest domeniu? Că, pe măsură ce tot mai multe aplicaţii şi fluxuri de lucru se mută în diverse medii cloud, silozurile cloud vor deveni inevitabile, inhibând capacitatea organizaţiei de a exploata pe deplin iniţiativele de tip data analytics şi IA. Pe cale de consecinţă, firmele vor începe să prefere structurile de tip mega-cloud, care vor asigura fluiditatea între medii cloud private şi publice multiple pentru a funcţiona ca un sistem holistic şi coerent.
Pentru asta, însă, vor trebui generate inovaţii de tip multi-cloud în networking, pentru deplasarea datelor între mediile cloud, stocare de date, pentru depozitarea datelor în mediul cloud adecvat, procesare de date, pentru utilizarea celor mai bune procesări şi accelerări de date pentru fluxurile de lucru, orchestrare, pentru a lega reţeaua, stocarea şi procesarea împreună peste mediile cloud. Iar ca bonus clienţii acestor medii vor trebui să incorporeze inteligenţa artificială şi procesele de machine learning pentru a duce automatizarea şi obţinerea de informaţii relevante la un nou nivel.
A opta tendinţă importantă este legată de modernizarea platformelor mainframe. Poate părea paradoxal, dar analiştii spun că organizaţiile care au incluse echipamente de tip mainframe în infrastructurile lor vor putea obţine rate majore de profitabilitate din modernizarea sistemelor, integrarea lor cu infrastructura de centru de date şi procesele IT, şi deschiderea acestor echipamente către lumea exterioară.
Sunt multe organizaţiile care au elaborat deja strategii de rulare a mediilor Linux şi Java pe mainframe şi deschiderea acestor echipamente către comunicarea cu alte părţi ale infrastructurii prin intermediul serviciilor web şi arhitecturilor orientate către servicii pentru a obţine noi servicii generatoare de venituri. De asemenea, firmele integrează platformele mainframe cu aplicaţii mobile, operează astfel de echipamente în medii cloud şi rulează aplicaţii de dezvoltare Agile, DevOps şi interfeţe API interne şi externe pe ele, ceea ce înseamnă în sine o transformare a vechiului în ceva ultramodern.
A noua tendinţă este legată de modernizarea reţelelor. Practic, infrastructurile de reţea vor trece tot mai mult la stadiul NextGen, ca sprijin pentru transformarea digitală. Ce înseamnă asta? Că reţelele vor deveni tot mai mult definite prin software şi vor dispune de un nivel de management care să ofere echipelor IT abilitatea de a fructifica rutele optime de reţea, de a aloca niveluri adecvate de prioritate traficului de reţea şi de a asigura sănătatea reţelei în toate locaţiile acesteia. De asemenea, astfel de reţele vor incopora o perspectivă holistică a satisfacţiei utilizatorilor, de la centrul de date până la dispozitivele de la marginea reţelei, astfel încât orice amănunt care ar putea pune în pericol performanţa reţelei să die identificat şi gestionat în mod adecvat înainte să fie afectat utilizatorul final.
În fine, a zecea tendinţă, dintr-un anumit punct de vedere una care le incorporează pe toate celelalte, este cea legată de securitate. Cei mai mulţi conducători de organizaţii şi directori IT sunt conştienţi că IoT şi alte tehnologii noi vor însemna riscuri noi de securitate pentru firmele lor, aşa că nevoia de elaborare a unei strategii de asigurare a securităţii în condiţiile transformării digitale reprezintă o prioritate pentru aproape toată lumea implicată.
