IoT a devenit o expresie extrem de populară în ultimii ani. O căutare simplă a frazelor de pe Google oferă peste 200 de milioane de rezultate, un număr impresionant pentru ceva atât de specializat. Spre deosebire de unele modeste tehnologii din trecut, IoT continuă să se dovedească a fi extrem de valoroasă și importantă pentru o gamă largă de organizații și sectoare de afaceri. Este o schimbare de paradigmă, oferind servicii și informații care acum câteva decenii ar fi fost considerate din altă lume. În mod tradițional, serviciile majore care rulează pe rețele de telecomunicații private și publice au fost voce, date și mai recent video. IoT devine din ce în ce mai răspândită și este pe cale să obțină statutul unui al patrulea serviciu important care trebuie furnizat prin intermediul rețelelor de telecomunicații.
Odată cu creșterea numărului de dispozitive IoT, rețelele de telecomunicații care le susțin și le deservesc trebuie, de asemenea, să se adapteze. Infrastructurile de telecomunicații trebuie să fie proiectate astfel încât să permită traficul pe care îl transportă. Voce, video și date au fiecare caracteristici și cerințe specifice pentru o transmisie reușită în rețea. Traficul IoT diferă semnificativ prin natura sa și are astfel cerințe de rețea unice care trebuie luate în considerare la proiectarea rețelei care le va susține.
Cele mai multe dispozitive IoT trimit și primesc foarte puține date. Marea majoritate a traficului este sub forma unor transmisiuni periodice ale mai multor linii de text care conțin măsurători ale senzorilor, coordonate, poziții de comutare sau comenzi simple, de exemplu. Aceasta înseamnă că la nivelul de acces al rețelei sunt necesare lărgimi de bandă foarte scăzute. Unul dintre aspectele majore care fac provocarea designului rețelei pentru IoT este numărul mare de dispozitive conectate. În cazul în care segmentele LAN tradiționale pot conține, la ordinul a zeci sau sute de dispozitive, aplicațiile IoT pot necesita cu ușurință mii sau mai multe pe o singură rețea. Deși utilizarea de lățime de bandă redusă de fiecare dispozitiv nu prezintă o problemă la nivelul de acces al rețelei, deplasându-se spre distribuție și mai ales spre stratul de bază, problema începe să devină mai răspândită.
Numărul potențial mare de dispozitive IoT dintr-un singur segment de rețea determină o presiune masivă asupra resurselor de rețea, în măsura în care se adresează Layer 2 și Layer 3 la rețeaua centrală. Tabelele de adrese MAC și tabelele ARP pot fi foarte mari. Există mai multe modalități de a aborda această problemă. Ce va fi implementat în fiecare caz depinde de mai mulți factori, unul dintre cei mai importanți fiind costul. Dacă o nouă rețea este proiectată de la zero, este mult mai ușor să o instalați pentru a se potrivi tiparelor de trafic IoT de la începuturile ei. Dacă există o infrastructură de rețea și aceasta trebuie modificată pentru a gestiona traficul IoT, ceea ce este adesea cazul, reproiectarea unei astfel de rețele poate fi mai scumpă decât valoarea sa.
Printre soluțiile cele mai simple și mai rentabile este utilizarea tehnologiei de bază care are capacitatea și resursele necesare, inclusiv puterea procesorului și memoria, pentru a acomoda plaja enormă de adrese MAC și tabele ARP necesare unui număr mare de dispozitive IoT per subrețea. Acest lucru este util în special atunci când se ocupă cu o rețea care poate fi supusă unei actualizări recente, fără a ține seama de aceste nevoi de trafic. Această metodă poate ajuta în mod eficient la evitarea costului unei reproiectări extinse a rețelei. Nu numai că aceasta va extinde viața rețelei, dar va face și administratorii corporațiilor fericiți că nu au nevoie să cheltuiască mult mai mulți bani pentru a găzdui IoT.
Dacă o nouă rețea este proiectată de la zero, acesta este calea de urmat. Experții în rețea au învățat de la Network Design 101 că domeniile difuzate ar trebui păstrate mici pentru a evita problemele de difuzare și pentru a îmbunătăți eficiența. Aceasta înseamnă că rutarea se deplasează de la rețeaua centrală la rețeaua de distribuție și chiar până la granița dintre rețelele de distribuție și acces. Rezultatul poate fi o schemă de adresare IP mai complexă, dar o rețea mult mai eficientă.
IPv6 a fost proiectat special pentru utilizarea cu un număr mare de dispozitive, cum ar fi cele găsite în aplicațiile IoT. Nu numai că IPv6 oferă o aparentă inepuizabilă de adrese, dar funcționează astfel încât să permită mai multe puncte finale per subrețea. Deoarece IPv6 a eliminat difuzarea, problemele de difuzare nu reprezintă o preocupare prea mare. Un segment de rețea poate crește în siguranță cu până la un factor de zece, cu un impact foarte mic asupra funcționalității rețelei. Acest lucru oferă mai puține subrețele cu mai multe dispozitive în cadrul fiecăruia, ceea ce face administrarea mai simplă și mai eficientă.
IoT este cu siguranță aici și are un viitor promițător, iar toți indicatorii arată că devine rapid o parte a industriei de telecomunicații. Comparativ cu tendințele de telecomunicații din trecut, chiar dacă este măsurat exclusiv prin numărul de conexiuni, rata de adoptare a acesteia a fost fără precedent și este de așteptat să se accelereze în viitor. Nimeni nu poate spune cu adevărat cum va arăta IoT peste cinci sau zece ani, dar un lucru este sigur: în cele din urmă va depăși toate celelalte aplicații de telecomunicații atât în utilizare, cât și în capacitatea rețelei. Mai mult ca niciodată, aceasta înseamnă că rețelele de telecomunicații trebuie să fie protejate în viitor într-un fel sau altul și să fie gata să sprijine aceste aplicații.
