Am încercat în catalogul Digital Tranformation 2018 să oferim o imagine cât mai cuprinzătoare asupra a ceea ce înseamnă transformarea digitală. De ce este nevoie de ea, unde este mai multă nevoie de ea, care sunt zonele de activitate impactate de transformarea digitală, ce erori de apreciere în asumarea unor astfel de proiecte se pot comite, ş.a.m.d.
De asemenea, am prezentat câteva domenii de activitate unde am considerat că transformarea digitală fie va avea cel mai mare impact, fie a devenit cu adevărat o necesitate.
Un astfel de demers nu poate fi însă încheiat fără a încerca să aruncăm o scurtă privire asupra celor care se întâmplă în România, deoarece în definitiv ceea ce se petrece aici din punct de vedere al transformării digitale este ceea ce, cu adevărat, interesează pe cei care încă mai trăiesc, muncesc şi vor să continue să trăiască pe meleaguri mioritice.
Încă de la început trebuie spus că în România lipsesc aproape cu desăvârşire datele statistice legate de transformarea digitală, deşi acest proces constituie „cartoful fierbinte” legat de viitor aproape pe întreaga suprafaţă a planetei.
Ministerul oficial legat de tehnologia informaţiei nu pare preocupat de aşa ceva, iar diversele asociaţii profesionale au rămas la stadiul prezentării de date legate de piaţa hardware, software şi servicii, şi forţa de muncă din IT.
Unele firme de consultanţă recent apărute pe piaţă încearcă să abordeze această problemă, însă rezultatele sunt
departe de a fi relevante pentru un astfel de fenomen. O astfel de firmă, Valoria, declară, de pildă, la jumătatea anului trecut, în urma unui studiu efectuat, că în Romania, 60% dintre companii nu au făcut din transformarea digitală partea centrală a strategiei lor de business, doar 4 din 10 companii considerând digitalizarea o prioritate. În plus, în studiul efectuat pe piața din Romania, cele mai importante beneficii ale transformării digitale în următorii 5 ani sunt: reducerea costurilor (46%), simplificarea proceselor (46%) și eficiența operațională crescută (35%). Cu
alte cuvinte nimic despre transformarea profundă a vieţii indusă de un astfel de proces.
Ca atare, articolul de faţă nu se doreşte o analiză bazată pe date, ci mai degrabă o opinie bazată pe constatări personale, informaţii din piaţă şi experienţe individuale. Adică un cumul de factori de formare a imaginii care au doar un rol orientativ, dar care, prin prisma realităţii cotidiene, pot fi extrapolaţi la o situaţie de ansamblu.
Am văzut anterior că transformarea digitală înseamnă mult mai mult decât nişte soluţii IT de eficientizare a afacerilor.
Înseamnă o schimbare profundă de sisteme existenţiale, în cadrul cărora persoanele individuale devin, simultan, actori (efectele transformării digitale pe plan personal) şi stakeholderi (efectele interacţiunilor din cadrul unor procese sociale transformate digital). Ei bine, dacă în prima circumstanţă lucrurile pot fi considerate că se îndreaptă într-o direcţie oarecare de adoptare a digitalului (sunt suficiente datele legate de vânzările de telefoane inteligente în acest sens), din punct de vedere al celei de-a doua circumstanţe e greu de precizat încotro merg lucrurile. Şi asta deoarece aici e vorba de sisteme, în cadrul cărora cel mai des trebuie să vorbim de interacţiunea cu statul.
Se poate lua în vedere orice sistem mare existent pe piaţa locală, pentru că situaţia este cvasi-generalizată. Dacă socotim, de pildă, sistemul financiar-bancar, putem constata că există dorinţă a unor instituţii de profil (mai ales bănci) de a schimba lucrurile în sens digital (unele dintre ele au început să meargă chiar prea departe în direcţia scăderii costurilor prin digitalizare, dar asta e o altă discuţie) însă la capătul interacţiunilor se află adesea statul. Ce folos că în România se extinde internet banking-ul, de pildă, dacă taxele şi impozitele continuă să se plătească fizic
la coadă şi dacă pentru dovedirea unei acţiuni continuă să îţi trebuiască hârtii semnate, ştampilate şi parafate? Sau sistemul educaţional, care deja nu mai este exclusiv de stat nici măcar la nivelul şcolilor primare. Ce poate să însemne transformarea digitală în cazul unui asemenea sistem dacă instrumentele de aplicare a unei asemenea transformări par să fi fost uitate cu desăvârşire din planurile de investiţii ale ministerului de resort, iar actul de predare continuă cel mai des să se facă cu creta la tablă şi cu mormanul de cărţi îndesate cu litanii inutile pe post de
manuale în şi pe pupitrele elevilor?
TRANSFORMAREA DIGITALĂ ÎN ROMÂNIA
Înseamnă, de fapt, mult mai mult decât o activitate de eficientizare economică, de creştere a satisfacţiei clientului, de introducere de noi tehnologii etc.
Înseamnă nevoia unei profunde schimbări mentale la toate nivelurile sociale.
Înseamnă arderea unor etape mentale istorice pentru ieşirea grabnică din Evul Mediu şi intrarea în contemporaneitate.
Desigur, aşa ceva se poate întâmpla rapid sau nu. Şi cum „nu” este foarte posibil, nimeni de bună credinţă nu ar trebui să se mai întrebe de ce aceste plaiuri mioritice ajung simplă piaţă de desfacere pentru gunoaiele altora sau piaţă pentru experimente sociale, economice şi politice. Adică o simplă colonie de cobai.
