Gartner estima cu ceva vreme în urmă că aproximativ 70% din populaţia lumii va trăi în oraşe până în anul 2050. O astfel de creştere urbană rapidă pune o presiune în creştere pe actuala infrastructură, care nu poate decât să se deterioreze continuu în anii care vor urma. Pentru a răspunde unor astfel de presiuni, municipalităţile conduse de persoane responsabile din întreaga lume recurg acum la inovaţia Internet of Things pentru întărirea serviciilor municipale, reducerea costurilor şi îmbunătăţirea comunicaţiilor şi interacţiunii cu cetăţenii.
Ce înseamnă, practic, ca un oraş să devină inteligent prin tehnologii ca IoT? Conform unei definiţii în răspândire, oraşele inteligente sunt, de fapt, comunităţi care construiesc infrastructuri pentru a îmbunătăţi continuu colectarea, agregarea şi folosirea datelor în scopul îmbunătăţirii vieţii rezidenţilor prin fructificarea rezultatelor cercetării tehnologice şi a folosirii unor mijloace cu costuri reduse, cum ar fi senzorii inteligenţi, simultan protejând siguranţa publică şi intimitatea individuală.
În termeni practici, asta înseamnă că oraşele folosesc tot mai mult senzori ieftini şi dispozitive inteligente pe bază de Wi-Fi pentru a asigura legătura între nevoile cetăţenilor şi administraţie. Dispozitivele IoT furnizează conducătorilor locali date în timp real despre nevoile comunităţii, iar administratorii urbani folosesc informaţiile pentru a crea soluţii transformaţionale prin care oraşele aglomerate să devină mai uşor gestionabile şi mai accesibile oricui. Aplicaţiile IoT în acest domeniu sunt extrem de numeroase şi greu de evaluat holistic, însă o listă scurtă poate fi de ajutor. Astfel, IoT se poate utiliza în sistemele de iluminare stradală, în transportul public, în zonele de parcare, în managementul deşeurilor, în monitorizarea deşeurilor, în monitorizarea calităţii aerului, în administrarea traficului, în măsurarea distribuţiei şi consumului de energie etc., etc., etc.
Câteva exemple din istoria recentă, relatate de presa internaţională, ar putea ajuta cel mai mult pentru sublinierea afirmaţiilor de mai sus. În Los Angeles, SUA, unde traficul constituie un coşmar de decenii, datele colectate de la un şir de senzori magnetici instalaţi în asfalt şi de la sute de camere de luat vederi alimentează un sistem computerizat central pentru controlarea unui număr de 4500 semafoare la nivelul întregii metropole pentru a ajuta la fluidizarea traficului, finalizat acum cinci ani, sistemul, în valoare de 400 milioane USD, este creditat cu creşterea vitezelor de trafic în zona Los Angeles cu 16% şi cu scurtarea întârzierilor la intersecţiile principale din oraş cu 12%.
În Los Angeles, o firmă care furnizează servicii de administrare parcări pentru municipalitate foloseşte senzori wireless pentru detectarea gradului de ocupare a spaţiului de parcare în parcările contorizate. Instalaţi într-un număr de 8200 spaţii stradale de parcare, senzorii wireless detectează nivelul de disponibilitate al parcărilor în timp real. Municipalitatea a publicat acum doi ani un raport în care arată că prin folosirea acestui program s-au redus emisiile de gaze cu efect de seră cu 25%. Volumele de trafic au scăzut, iar şoferii şi-au redus timpii de căutare ai unui loc cu aproape 50%. Ca un bonus, veniturile obţinute de municipalitate din parcări au crescut cu circa 2 milioane USD.
Similar metropolei americane, municipalitatea londoneză a început şi ea testele la un proiect de parcări inteligente care să permită şoferilor să localizeze rapid locuri de parcare disponibile şi, astfel, să atenueze considerabil nevoia de căutare îndelungată a unui astfel de loc. Metoda ajută considerabil la descongestionarea traficului, la economisirea de carburant şi la reducerea noxelor.
Pot fi menţionate aici şi exemplele oferite de Paris, care lucrează la un program de sharing maşini electrice, Copenhaga, care foloseşte senzori pentru monitorizarea traficului bicicletelor în timp real pentru îmbunătăţirea rutelor pentru biciclişti din oraş (deh, într-o ţară ca Danemarca 40% din rezidenţii Capitalei folosesc bicicleta pentru a se deplasa), sau al orăşelului Fountain View din California, un oraş afectat de secetă pedologică, care a instalat reţele de apometre inteligente pentru a reduce utilizarea apei potabile cu 23%.
După cum se pot da numeroase exemple de aplicaţii, aşa cum este cel al sistemelor de gestiune şi reciclare inteligentă a deşeurilor, un sistem complet modular care ajută considerabil la gestionarea culegerii, depozitării şi procesării deşeurilor, în special din comunităţi mari, sau cel al sistemelor de senzori inteligenţi care ajustează automat luminozitatea felinarelor stradale, în funcţie de numărul de automobile şi pietoni prezenţi, filtrând interferenţe posibile cum sunt compacii şi animalele, şi astfel ajutând la obţinerea de economii serioase în bugetele energetice ale municipalităţilor.
Există vreo concluzie? Se poate constata lesne că oraşele beneficiază enorm de pe urma tehnologiilor avansate precum IoT. La fel de lesne se poate observa că oraşele continuă să crească (România, în ansamblul ei, este o excepţie care nu face decât să întărească regula, deoarece cei care părăsesc aceste meleaguri ajung să aglomereze alte spaţii) iar prin asta datele legate de administrarea oraşelor vor deveni din ce în ce mai voluminoase. În atari condiţii, tehnologii precum IoT, însoţite de metode de analiză inteligentă a datelor, vor deveni din ce în ce mai mult din metode de eficientizare nişte mijloace de supravieţuire.
