Recenta respingere, de către Parlamentul European, a controversatei Directive Copyright a evidenţiat încă o dată tensiunile în creştere existente între libertate şi protecţia drepturilor în sectorul tehnologic. Directiva propusă este cel mai noi indiciu al faptului că legiuitorii nu reuşesc să găsească măsuri adecvate de protecţie pentru deţinătorii de drepturi de proprietate intelectuală, iar acest fapt devine cu atât mai grav în contextul creşterii aplicaţiilor şi instanţelor de utilizare a AI.
Teoria din spatele directivei este aceea de a actualiza protecţia IP pentru epoca internetului prin protejarea deţinătorilor de drepturi şi prin spijinirea zonei artistice şi a organizaţiilor de informaţii publice de cazurile de infringement al drepturilor de copyright. S-a generat o opinie generală că platformele online de dimensiuni mai mici vor risca să iasă de pe piaţă ca urmare a implementării directivei, în vreme ce doar jucătorii mari precum Google şi Facebook ar putea face faţă costurilor de licenţiere implicate de directivă.
Însă adevărata problemă este aceea a modurilor de implementare efectivă a schimbărilor propuse. De exemplu, statisticile afirmă că în fiecare minut, pe YouTube se urcă 400 de ore de conţinut video. Cu un asemenea ritm de producere a conţinutului internet, volumul de supraveghere necesar monitorizării continue a drepturilor de copyright şi de ată natură ar fi imens.
Este imposibil ca oamenii să dispună de capacitatea de a monitoriza date existente şi noi la asemenea dimensiuni. Ca protecţia drepturilor IP la nivel de internet să devină o posibilitate reală, fie în urma unei variante revizuite a directivei, fie altfel în viitor, este nevoie de găsirea unor mijloace alternative de încălcare a drepturilor. Nu în ultimul rând deoarece drepturile de protecţie devin extrem de limitate dacă nu există mijloace practice de a le asigura.
Există soluţia monitorizării automate a conţinutului prin AI. Însă mulţi consideră că o asemenea soluţie are impact negativ asupra creativităţii şi dezvoltării. AI s-a dezvoltat rapid în ultimii ani, însă în continuare îi lipseşte sofisticara procesului raţional uman. Sistemele existente de monitorizare copyright folosite de site-uri precum YouTube sunt bine cunoscute pentru erori de interzicere a unui conţinut acceptabil din pricina incapacităţii algoritmilor de a face diferenţe faţă de conţinutul innaceptabil.
Mulţi analişti de marcă şi-au exprimat îngrijorarea privind capacitatea AI de a fi folosită la protecţia copyright-ului. Grijile exprimate s-au legat mai ales de statusul software-ului de recunoaştere a conţinutului. La fel ca în cazul tuturor formelor de AI, provocarea este legată de cine anume devine responsabil pentru orice fel de pierderi apărute atunci când AI greşeşte – ceea ce este inevitabil.
Deşi directiva a fost respinsă deocamdată, nu există nicio îndoială că legislaţia curentă trebuie actualizată pentru a proteja mai bine drepturile online. Câtă vreme tehnologia şi AI vor continua să crească, legislaţia va trebui să crească împreună cu ele pentru a se asigura că drepturile existente rămân protejate.
AI devine tot mai integrată cu mai multe sectoare economice, iar îmbunătăţirile de interfaţare permit o mai bună integrare om-maşină şi, pe cale de consecinţă, o creştere de productivitate. Progresele din AI vor schimba locurile de muncă în următorii ani şi este clar că ritmul schimbărilor legislative şi mijloacele de punere a legislaţiei în aplicare vor trebui să se intensifice în mod dramatic pentru a ţine pasul.
De asemenea, pare probabil că vor trebui luate măsuri şi de cei care creează şi amendează legile existente pentru stimularea creării şi inovaţiei în zona sistemelor tehnologice, de tip AI sau de altă natură. Altfel spus, pentru protejarea IP-ului, ca mediul online să continue să înflorească.
