În mediile IT mari ale întreprinderilor, conducerea superioară pune presiune mare pe departament pentru a identifica aplicațiile și serviciile care ar putea fi trimise în cloud pentru motive de performanță, cost și reziliență. Dar rămâne o decizie grea legată de ce ar trebui să se desfășoare acolo și ce încărcări ar putea fi mai bine să fie difuzate în acel mediu. În unele cazuri, aceste decizii pot conduce la întreprinderi care adoptă un set de hybrid-cloud, prin care își păstrează anumite aplicații și sarcini de lucru în mediul local, în timp ce altele sunt transferate pentru a rula în cloud-ul public.
Când este făcută bine, trecerea la hybrid-cloud permite întreprinderilor să profite cel mai bine de avantajele combinației cloud și rețea locală. Dar biții dificili decid cum componentele precum servere, servicii și altele, se potrivesc împreună și care părți sunt cele mai potrivite pentru a fi operate local și care în cloud.
Atunci când luați aceste decizii, s-ar putea să fie evident, dar primul lucru pe care trebuie să-l luați în considerare este aptitudinea aplicației de a rula în cloud, și nu doar din perspectiva costurilor. Pentru majoritatea oamenilor un server este un server, dar nu funcționează întotdeauna așa. De exemplu, hardware-ul non-mainstream, care este furnizat doar de un grup mic de furnizori de specialiști cloud, este rareori o potrivire bună pentru cloud și nici nu este o infrastructură veche. Unele exemple includ AS/400, sisteme bazate pe RISC și altele. Bineînțeles, domeniul furnizorilor disponibili va fi mult redus pe baza localizării datelor.
Acesta este un subiect extrem de fierbinte și un factor care contribuie la motivul pentru care furnizorii din cadrul cloud oferă mai multe locații geografice. În funcție de locul în care se află compania în lume, există legi și complexe diferite în ceea ce privește datele care pot fi stocate în regiune și în afara regiunii. Un prim exemplu în acest sens îl constituie regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) și importanța pe care acesta o acordă protecției datelor. Nerespectarea acestor reguli, și ne-informarea clienților conform cerințelor, poate duce la amenzi imense. În mod similar, infrastructura de aplicații ar trebui să fie localizată cât mai aproape posibil de consumatorii aplicațiilor. Aceasta este o bună practică deoarece contribuie la performanța aplicațiilor pentru utilizatorul final.
Fragilitatea și complexitatea aplicației sau a sistemului care este luat în considerare pentru migrație este, de asemenea, o altă zonă importantă și una pe care o mulțime de oameni fie uită sau speră că mutarea în cloud o va remedia. Există o serie de probleme care pot afecta decizia de a muta astfel de sisteme. Cu cât sistemul este mai complex, cu atât mai multe resurse consumă, crescând fragilitatea datelor și a aplicațiilor utilizate.
Un alt factor în această discuție este vârsta sistemului. Nu vorbim numai despre serverele cu vechime de câțiva ani, ci despre aplicații care rulează cod vechi extrem de vechi. Din experiența profesioniștilor IT, am văzut sisteme de operare relativ moderne care au fost puse pe infrastructura moștenită scrisă pe un limbaj vechi sau pe o platformă de aplicații, astfel, acestea ar trebui lăsate în modul lor normal de lucru.
În caz contrar, mutarea unor astfel de sisteme spre cloud poate însemna modificări făcute în ceea ce se pot numi aplicații antice. Astfel de contracte pot include acorduri de licențiere legate de hardware specifice sau ale căror termeni diferă atunci când rulează pe infrastructură bazată pe cloud în comparație cu implementările pe bază de premisă. Problemele pot apărea și ca rezultat al configurațiilor de mediu codate greu, cum ar fi numele de gazdă și informațiile legate de IP sau aplicațiile care necesită o formă de interacțiune directă la nivel hardware. Pe scurt, astfel de aplicații ar trebui lăsate singure, deoarece aplicațiile moderne sunt de obicei mult mai potrivite pentru mediul cloud. Cea mai bună cale de remediere și calea potențială spre cloud, este de a re-arhitectura sistemului. Acest lucru poate părea complex, dar trebuie avut în vedere faptul că oferă o foaie curată care permite proiectanților și dezvoltatorilor să dezvolte în jurul naturii dinamice a cloud și a eficienței costurilor care poate veni cu el.
În final, aspectul de securitate este cu mult neglijat și deseori insuficient finanțat. Trecerea în cloud înseamnă trecerea la o infrastructură comună. Deși izolarea este furnizată în mod obișnuit prin virtutea hypervisor-ului, au fost cunoscute cazuri de exploatări diferite care pot permite eliminarea hipervizorului. La un nivel mai practic, în funcție de acordul cu clienții, este posibil să existe o cerință legală de a utiliza infrastructura ca serviciu (IaaS), mai degrabă decât platforme partajate, cum ar fi baze de date partajate.
