Conform multor experţi de pe piaţă, la ora actuală colaborarea interguvernamentală şi parteneriatele public-privat reprezintă cele mai bune modalităţi pentru guvernele europene de a înregistra progrese semnificative din punct de vedere al adoptării de tehnologii digitale emergente.
Conferinţele organizate în ultima perioadă pe această temă au revelat propuneri legate de modul cum astfel de colaborări ar putea funcţiona în viitor, aici fiind incluse nevoia unei schimbări la nivel european a culturii serviciului civil, folosirea de pachete de măsuri legislative la nivelul întregii regiuni şi crearea de indicatori concreţi de performanţă (KPI) care să măsoare eficient progresele digitalizării guvernamentale.
Opinia generală este aceea că bariera cea mai mare în calea dezvoltării tehnologice la nivel guvernamental pe plan european rămâne lipsa de încredere a cetăţenilor, atât în structurile guvernamentale în sine, cât şi în partenerii guvernamentali din sectorul privat. În plus, în ciuda imensei forţe de achiziţie de tehnologie la nivelul multor state europene, procesele inovative guvernamentale, dar şi cele ale marilor entităţi corporatiste europene, se dovedesc adesea anevoioase şi lente. Ca alternativă la această situaţie, mulţi analişti evidenţiază importanţa firmelor start-up în răspândirea tehnologiei la nivel guvernamental pe cuprinsul Europei, în special datorită agilităţii şi abilităţii de rezolvare a problemelor dovedite de aceste firme.
O astfel de abilitate a firmelor de tip start-up de a se adapta şi chiar de a înflori în climate de nesiguranţă poate însemna mult în schimbarea paradigmei de operare a funcţionarilor civili şi structurilor guvernamentale care se ocupă de implementarea de proiecte de transformare digitală. Până la urmă, conform experţilor, o astfel de schimbare de mentalitate înseamnă mai ales crearea de valoare publică din parteneriate şi colaborare, prin comparaţie cu mentalitatea tradiţională care însemna extragerea de valoare de către structurile guvernamentale din eforturile altor stakeholderi.
În context a apărut tot mai pregnant şi nevoia unor noi indicatori cheie ai performanţei funcţionarilor civili, care să alimenteze inovaţia colaborativă. Performanţele funcţionarilor civili ar trebui apeciate altfel, prin accentuarea rezultatelor globale în dauna rezultatelor punctuale de tip financiar, de pildă, şi prin eliminarea fricii de eşec, care paralizează iniţiativa şi asumarea de responsabilitate.
Studiile de piaţă arată clar că europenii vor mai multă simplitate şi o calitate mai mare a serviciilor publice digitale, în contextul persistenţei asistenţei umane şi a contactelor de tip interuman în relaţia cu structurile guvernamentale. Coroborată cu lipsa de încredere, o astfel de nevoie indică, în opinia multora, o nevoie clară ca guvernele să creeze, ca o primă măsură, noi departamente în cadrul lor care să se ocupe de preocupările cetăţenilor şi de relaţia acestora cu statul, astfel încât problema încrederii să capete prioritate maximă în sfera găsirii de soluţii.
Evident, dacă astfel de probleme sunt acut evidenţiate la nivel european, pentru România se naşte întrebarea ce şanse există ca o guvernare intrată în era digitală să funcţioneze cu adevărat pe plaiuri mioritice într-un viitor previzibil? Din nefericire, un răspuns argumentat solid la o astfel de întrebare este imposibil de dat în acest moment.
