Unii dintre cei care au citit raportul Vertiv, Data Center 2025: Closer to the Edge, au fost uimiţi să afle că peste 800 de experţi în centre de date din întreaga lume, care au contribuit la realizarea studiului, au anticipat că puţin peste o cincime din consumul total de energie (21%) al centrelor de date din 2025 va fi asigurat de energia eoliană şi solară. Din punctul lor de vedere, există puţine indicii că industria ar avea resursele necesare pentru ca această previziune să se şi concretizeze.
Şi totuşi, dacă ar fi să comparăm cu răspunsurile oferite la aceeaşi întrebare, în 2014, estimarea de acum pare timidă. La acel moment, se aştepta ca doar energia solară să asigure mai mult de o cincime (22%) din necesarul energetic al centrelor de date în 2025, iar energia eoliană să acopere încă 12%.
Oare poate fi vorba aici de un caz de “apogeu al aşteptărilor nerealiste”, prăbuşit în “abisul deziluziei”, aşa cum se arată în Ciclul Hype, creat de Gartner – existând potenţialul de a atinge un “platou al productivităţii” până în 2025? Sau vom continua să revizuim negativ aceste aşteptări, pe măsură ce ne apropiem de 2025?
Dacă ne bazăm pe tendinţele actuale, tind să cred că prima variantă este mult mai probabilă decât cea de-a doua. Atingerea unui obiectiv precum 1 din fiecare 5 kW/oră consumaţi de centrele de date să provină din energie solară şi eoliană, până în 2025, este realist şi perfect posibil.
Ce ne ţine pe loc
Nevoia de alimentare permanentă a centrelor de date şi cerinţele relativ mari sunt provocările ce stau în calea utilizării energiei din surse regenerabile. Cu toate că energia solară a înregistrat progrese semnificative în materie de eficienţă, şi atât aceasta, cât şi energia eoliană, au devenit mult mai competitive din punct de vedere al costurilor în comparaţie cu sursele tradiţionale, aceste tehnologii sunt încă în curs de perfecţionare şi sunt percepute drept riscante – şi nepractice – de către mulţi operatori de centre de date. Scăderea amprentei de carbon la nivelul întregii industrii este, cu siguranţă, o prioritate, însă aceasta nu poate fi realizată cu preţul unei disponibilităţi reduse.
Cea mai mare parte a centrelor de date vor continua să funcţioneze folosind alimentarea convenţională, din reţele publice şi, deşi ponderea energiei din surse regenerabile în reţea este tot mai mare, pare puţin probabil că industria se poate baza în totalitate pe reţea pentru a atinge pragul de 20% până în 2025. Spre exemplu, aproximativ 3% din energia generată la nivel global, în 2018, provenea din surse solare, şi doar în jur de 60% din aceasta putea fi folosită în reţeaua publică. Şase procente din energia electrică globală provenea din surse eoliene, la nivelul anului 2018.
Viitorul energiei regenerabile este pus sub semnul întrebării, o data în plus, de incertitudinile din reglementările guvernamentale. Uniunea Europeană, spre exemplu, prin Directiva pentru Energie Regenerabilă s-a angajat să atingă pragul de 32% ca pondere a energiei regenerabile în consumul total de energie, până în 2030. Pe de altă parte, Statele Unite ale Americii şi China renunţă la subvenţiile pe care le acordaseră pentru a încuraja dezvoltarea energiei eoliene. Să fi ajuns, oare, tehnologia, la un asemenea nivel de maturitate încât să poată concura din punct de vedere al costurilor cu energia din surse tradiţionale, fără să mai fie necesare aceste subvenţii? Bateriile de capacitate industrială pot avea un rol important în adoptarea energiilor regenerabile, pentru că ar contribui la uniformizarea costului cu energia.
Cum putem avansa
Dezvoltatorii de top din domeniul centrelor de date şi-au luat angajamentul ferm de a alimenta aceste sisteme cu energie provenind din surse regenerabile şi testează noi abordări, la o scară tot mai mare, pentru a deschide un drum ce poate duce la îmbunătăţirea ponderii energiei verzi la nivel global.
Acordurile directe de achiziţie de energie electrică (PPA) au devenit un instrument cheie pentru susţinerea dezvoltării energiei regenerabile. Vorbim, totuşi, despre un consum indirect, mai degrabă decât unul direct, pentru că resursele de energie regenerabilă integrate în reţea devin accesibile pentru operatorii centrelor de date prin intermediul acestor acorduri. La ora actuală, PPA reprezintă cea mai bună alternativă pentru stimularea consumului de energie electrică din surse regenerabile şi poate contribui la implementarea unor noi proiecte de energie regenerabilă la scară industrială, mai ales când acestea sunt solicitate de marii dezvoltatori.
Spre deosebire de certificatele pentru energie regenerabilă (REC), ce prezintă atributele tehnologiilor regenerabile, însă nu sunt o achizţie directă de energie, PPA oferă operatorilor, atunci când este posibil, ocazia de a achiziţiona energia curată livrată odată cu respectivele certificate.
Acest lucru este uşor de realizat în pieţe competitive de tranzacţionare a energiei, aşa cum este cazul Europei (unde avem şi un procent important de resurse disponibile pentru energie regenerabilă, în numeroase locaţii). Mai dificil este, însă, în zonele unde piaţa energiei este reglementată, dar chiar şi acolo este posibil, printr-un acord de transfer fix – variabil, aşa cum este descris în cartea albă a Google “Cum ne atingem obiectivul de a achiziţiona 100% energie regenerabilă şi ce ne propunem pe viitor”
Acordurile directe de achiziţie de energie electrică şi certificatele pentru energie regenerabilă sunt utilizate astăzi de către mulţi dezvoltatori importanţi, precum Google, Equinix şi Digital Reality, pentru a accelera procesul şi a reduce orizontul de timp în care aceste obiective ambiţioase pot fi atinse, pe măsură ce noi abordări sunt puse la încercare. Cu toate acestea, este vorba de mai mult decât o strategie pe termen scurt. Acordurile şi certificatele vor deveni tot mai puţin necesare pe măsură ce ponderea energiei regenerabile din reţea va creşte. Totuşi, pentru organizaţiile care şi-au asumat obiectivul de a folosi 100% energie din surse regenerabile, aceste acorduri şi certificate vor continua să fie folosite pe termen lung pentru a compensa inevitabilele limitări în ceea ce priveşte disponibilitatea unor resurse regenerabile suficiente.
Pentru că eforturile coroborate ale marilor jucători duc la o creştere a capacităţii centrelor de date şi, implicit, influenţează alimentarea acestor centre, angajamentul lor pentru utilizarea energiei regenerabile şi folosirea PPA vor duce la creşterea numărului centrelor de date care folosesc energie regenerabilă, încurajând în acelaşi timp furnizorii de utilităţi să includă în reţea mai multă energie din surse regenerabile.
Microreţelele pot avea, de asemenea, un rol în aprecierea directă a cantităţii de energie regenerabilă disponbilă în reţea. Aceste sisteme energetice conectate la reţea, sau uzine de stocare, sunt promovate pentru a oferi centrelor de date un control mai bun al costurilor cu energia, întrucât reduc supraîncărcarea. Panourile solare sunt extrem de potrivite pentru a deservi microreţele, oferind operatorilor costuri mai mici cu energia şi posibilitatea de a acoperi în mod direct o parte din necesarul energetic al centrelor lor de date, folosind surse regenerabile.
Oare sunt acordurile directe de achiziţie de energie electrică şi microreţelele suficiente pentru a realiza previziunile făcute de participanţii la studiul Vertiv – Data Center 2025? Ar putea fi, câtă vreme operatorii centrelor îşi menţin angajamentul de a utiliza energie curată şi a colabora cu partenerii din zona de utilităţi pentru a încuraja dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă ce pot fi incluse în reţeaua publică. Da, industria este un consumator important de energie, însă a reuşit să devină un agent de schimbare în această privinţă.
Pentru a afla mai multe despre tendinţele legate de alimentarea cu energie electrică a centrelor de date, vă puteţi înscrie la webcast-ul Vertiv Data Center 2025 – Distributed Edge Meets a Distributed Grid.
de Emiliano Cevenini, Vice-Preşedinte al diviziei power sales and business development, pentru Vertiv Europa, Orientul Mijlociu şi Africa
