Un fapt interesant s-a petrecut recent atunci când Antonio Guterres, secretarul general ONU, a lansat un apel la cooperare globală pentru fructificarea oportunităţilor induse de tehnologia digitală în adresarea problemelor legate de instabilitatea şi inegalitatea digitală.
“Tehnologia potenţează pozitiv munca angajaţilor din domeniul sanitar, aşa cum s-a văzut în cadrul pandemiei de Covid 19,” a declarat Guterres. “Tot ea a permis firmelor să funcţioneze de la distanţă, a permis continuarea educării copiilor noştri şi ne-a permis nouă să menţinem legăturile cu familiile şi prietenii noştri. În acelaşi timp, am văzut cum tehnologia poate fi folosită complet eronat. Discursurile urii, discriminarea şi abuzurile sunt în floare în universul digital”.
“Atacurile cibernetice asupra sistemelor sanitare ameninţă să distrugă eforturile de salvare de vieţi”, a continuat el. ,,Ne găsim actualmente într-un punct critic din punct de vedere al guvernanţei tehnologice. Dacă nu ne strângem acum laolaltă pentru a folosi tehnologia digitală în scopuri bune, vom pierde o oportunitate majoră de a gestiona impactul acesteia şi am putea fi martori la o fragmentare şi mai mare a internetului în viitor, în detrimentul tuturor.”
Guterres a folosit ocazia pentru a anunţa un plan de acţiune ONU care vizează “să conecteze şi să protejeze” oamenii în epoca digitală, cu organizaţia mondială jucând rolul de facilitator şi de platformă de mobilizare a parteneriatelor şi coaliţiilor la nivel global între guverne, mediile academice, zona privată de afaceri şi cetăţeni.
Planul are în vedere opt zone de acţiune, printre ele numărându-se conectivitatea digitală şi bunurile digitale publice. Raportul care a stat la baza planului arată că, deşi 93% din populaţia lumii poate dispune de acces la servicii internet sau mobile, doar 53% din aceasta foloseşte astfel de servicii, cifra scăzând la 19% în ţările cel mai puţin dezvoltate, ceea ce înseamnă că 3,6 miliarde de oameni de pe glob încă nu dispun de acces la internet. ONU şi-a asumat ca misiune ca toată populaţia planetei să dispună de acces securizat şi accesibil la internet până în 2030.
Rămâne de văzut cum va reuşi un astfel de plan să depăşească toate barierele mai mult sau mai puţin obiective existente. De exemplu, instalarea de conexiuni broadband tradiţionale este o treabă costisitoare financiar, iar multe ţări au probleme cu finanţarea unei astfel de măsuri. O altă problemă este reprezentată de dinamica pieţelor, deoarece ţările cel mai puţin dezvoltate dispun de putere de cumpărare semnificativ mai mică în comparaţie cu alte ţări. În fine, o altă barieră este constituită de aptitudinile digitale ale oamenilor, care deocamdată sunt o frână în calea adoptării largi a universului digital.
