Telefoanele mobile, microcip-urile şi centrele de date nu au ţevi de eşapament, dar amprenta lor de carbon asupra mediului este semnificativă. Acest fapt pune zona de tehnologie, media şi telecom (TMT) în fruntea luptei contra schimbărilor climatice şi a transfomării societăţilor în societăţi sustenabile.
Un nou raport publicat de firma de consultanţă Ernst & Young (EY) şi intitulat TMT’s dual role in building a sustainable future, oferă repere clare legate de modul în care sectorul TMT poate fi în fruntea acestei tranziţii. Realitatea arată că afacerile din acest sector sunt înfometate de energie. Chiar dacă estimările diferă, se acceptă că segmentul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor singur reprezintă între 2 şi 4% din emisiile globale de carbon, şi până la 7% din consumul global de electricitate, un procent previzionat a creşte semnificativ ca urmare a previzionării creşterii anuale cu 60% a traficului de date.
Tehnologiile emergente se adaugă la această pată neagră pe bilanţul legat de sănătatea mediului. De pildă, fenomenul numit Bitcoin reprezintă 0,55% din producţia globală de electricitate, ceea ce echivalează cu nevoia de electricitate anuală a unei întregi naţiuni precum Suedia. Astfel de presiuni înseamnă că toate părţile implicate, de la autorităţi de reglementare şi investitori la angajaţii firmelor şi clienţii acestora, au aşteptări din ce în ce mai mari.
Mai bine de jumătate din consumatorii de energie intervievaţi de EY pentru realizarea studiului au declarat că sunt dispuşi să plătească ceva mai mult pentru un produs sustenabil din punct de vedere al mediului, în vreme ce 70% din firmele intervievate sunt interesate de instanţe de utilizare de 5G şi Internet of Things care să ajute la obţinerea obiectivelor proprii de sustenabilitate.
De aceea, EY pune întrebarea cum ar putea sectorul TMT să devină un vector de forţă în eforturile legate de sustenabilitate şi lupta contra schimbărilor climatice. Asta în condiţiile în care multe entităţi cre activează în acest sector răspund deja provocărilor legate de sustenabilitate, cum este cazul industriei de profil care s-a angajat deja la atingerea unor ţinte în anumite limite de timp pentru atingerea pragului de neutralitate a carbonului şi net zero.
Primul pas, conform EY, ar fi acela ca firmele din sector să priveacă în interiorul lor, măsurându-şi propriile performanţe legate de emisii şi conservarea mediului. De aici se poate construi o cultură de sustenabilitate pentru fiecare entitate în parte şi pentru sector în ansamblu.
Odată măsurătorile efectuate, sectorul TMT va trebui să se concentreze permanent pe execuţia planurilor şi transformare, ceea ce include o tranziţie rapidă către folosirea de energii regenerabile, operaţionalizarea lanţurilor sustenabile de procurement, transformarea lanţurilor de aprovizionare-desfacere şi maximizarea modalităţilor circulare de desfăşurare a afacerii. O astfel de abordare poate fi ajutată de un management robust şi agil al performanţelor şi de instrumente digitale de tip analytics.
Aşezând sustenabilitatea în centrul scopului existenţial al organizaţiei şi construind reţele de elemente eficiente energetic în cadrul opreaţiunilor şi tehnologiilor folosite, încă de la primele stadii de dezvoltare, firmele vor ajunge rapid să descopere că eficienţa din punct de vedere al emisiilor de carbon se traduce adesea prin eficienţă operaţională.
Mai mult, susţin analiştii EY, pe măsură ce abordează propriile priorităţi, firmele ar trebui să antreneze schimbarea propriului ecosistem de funcţionare, lucrând cu, sau alegând dintre furnizori şi parteneri pe baza angajamentelor acestora legate de emisiile de carbon. Pentru firmele B2B, sustenabilitatea trebuie să reprezinte o trăsătură esenţială a propunerii lor de valoare, indiferent că aceasta se realizează prin tehnologii noi, sprijinirea ciclurilor de viaţă ciclice ale activelor sau prin furnizarea de informaţii relevante legate de lanţul de aprovizionare-desfacere de la un capăt la celălalt.
În acelaşi timp, firmele B2C se regăsesc într-o bună poziţie de a motiva consumatorii să adopte obiceiuri mai sustenabile, fie prin îmbunătăţirea impactului asupra mediului al dispozitivelor de tip cnsumer, fie prin încurajarea reutilizării şi reparării lor acolo unde este posibil.
Cert este, conform EY, că la ora actuală doar 3% din directorii de firme care au discutat cu EY pentru raportul menţionat mai sus au citat schimbarea climatică şi sustenabilitatea ca tendinţe cu cel mai mare impact asupra afacerilor lor. Însă prin concentrarea tuturor părţilor implicate asupra importanţei construirii de valoare pe termen lung, procentul de 3% va trebui să crească, şi încă rapid.
Sectorul TMT este departe de a fi imun la provocările legate de sustenabilitate, iar acum acest sector beneficiază de oportunitatea de a prelua leadershipul. Jucând un rol dual din punct de vedere al sustenabilităţii, sectorul TMT va conduce eforturile prin puterea exemplului şi va antrena transformarea în bine şi a altor sectoare, firme şi segmente de clienţi.
