Care e, în fond, problema?
Economia digitală a adoptat cu succes o strategie, bazată pe interacțiunea dinamică a (micro-) serviciilor, care promite să scaleze elastic și să răspundă nevoilor de inovare: funcționalitate atunci când și acolo unde este nevoie de ea.
Universul cybersecurity pare încă dominat de o oarecare dezordine: nevoi neacoperite, prea multe suprapuneri de… ‘misiune și viziune’, puțină colaborare între soluții. Un arhipelag de insule funcționale. Lipsește ceva.
S-ar cuveni ca tendințele ce par să adreseze cu succes nevoile de business—inclusiv infrastructurile programabile și integrarea continuă (DevOps), operarea hibridă și multi-cloud—, să constituie surse de inspirație pentru dezvoltarea și maturizarea domeniului securității cibernetice.
Un concept în formare
Analiștii au ales să poziționeze conceptul de CyberSecurity Mesh Architecture (CSMA) pentru a descrie ”viitorul în cybersecurity” și, în această privință, suntem întrucâtva de acord: realitatea e că… nu suntem încă acolo!
Este CSMA, așa cum a fost definită, soluția căutată? Juriul încă deliberează dacă ingredientele Security Analytics and Intelligence și Consolidated Dashboards reprezintă noutatea care aduce lumină, claritate și direcție.
Un lucru însă e sigur, problema ridicată este reală iar ideea… din spatele ideii este bună. Totul depinde de felul în care se construiește conceptul, pragmatic și fără teama de a recunoaște—și corecta la timp—erorile de parcurs.
Oportunități
În esență, pentru a compune coerent, și eficient, calitățile resurselor relevante pentru agenda de cybersecurity, specialiștii METAMINDS se concentrează pe trei direcții cheie: nivelul referențial (virtualizarea și contextualizarea identității digitale), nivelul normativ (consolidarea politicilor de guvernanță și expunerea acestora, prin instrumente standardizate, ca serviciu) și interoperabilitatea (in jurul unor arhitecturi de referință și a unor ontologii sectoriale de management al riscului).
Numai așa vom înțelege pentru cine, de ce și cum vrem să opereze CSMA.
