Fără a risca să rostim vorbe mari, fenomenul Big Data are potenţialul de a transforma însăşi societatea umană. Ascunse în volumele, diversitatea şi creşterile imense de date produse în ziua de azi se regăsesc informaţii, fapte, indicatori şi repere sociale care nu puteau fi descoperite în mod practic în trecut sau pur şi simplu nu existau.
Astfel de informaţii noi, odată capturate, analizate şi gestionate în mod eficient, au puterea de a întări în mod profund eficacitatea activităţilor desfăşurate de oameni, indiferent că ne referim aici la autorităţi publice, afaceri private sau pur şi simplu relaţii interumane.
Fiindcă specia umană are ca una din principalele ei trăsături capacitatea de imaginaţie, am putea să ne imaginăm o planetă cu o populaţie în continuă creştere dar cu o reducere a presiunii asupra serviciilor şi infrastructurii. Sau o societate umană cu o stare de sănătate îmbunătăţită dramatic prin prevenţie şi depistare precoce a bolilor, având astfel nevoie de mai puţine investiţii în actul de tratare a bolii. Sau o lume cu tot mai multe maşini, dar cu mult mai puţine ambuteiaje pe şosele. Iar toate acestea ca efect al aplicării Big Data.
Imensul paradox care se face deja simţit este acela că, pe măsură ce Big Data este socotit tot mai mult drept o nouă resursă la îndemâna noastră, oamenii fac eforturi să ţină pasul cu acest fenomen exploziv. Tuturor le este din ce în ce mai greu să descopere, să înţeleagă şi să fructifice informaţiile conţinute, să găsească acele “pepite” de cunoaştere care pot îmbunătăţi viaţa cetăţenilor obişnuiţi şi pot schimba lumea.
BIG DATA este un fenomen definit de creşterea exponenţială a volumelor, tipurilor, complexităţii şi rapidităţii de circulaţie a datelor.
Deşi volumele de date disponibile sunt tot mai mari, capacitatea oamenilor de a exploata în mod eficient aceste date este redusă. Iar aici provocarea constă în capturarea fluxurilor Big Data de care oamenii au nevoie, în gestionarea eficace a lor şi în extragerea de învăţăminte utile din ele.
Există două veşti bune aici. Prima este aceea că drumul de urmat pentru extragerea de valoare din Big Data este relativ bine cunoscut. Există chiar şi bune practici solid documentate în acest sens pentru a fi urmate şi de alţii. A doua veste bună este că obţinerea de valoare adăugată din exploatarea Big Data este din ce în ce mai puţin costisitoare financiar.
Se poate face aici o paralelă cu fenomenul eBusiness. La sfârşitul secolului trecut, ideea din minţile multora era aceea că eBusiness avea să schimbe lumea. Până la mijlocul primului deceniu din acest secol, la nivel mondial, termenul devenise tot mai puţin utilizat. Devenise deja ceva care aparţinea de trecut, deşi în România, cu întârzierea ei tipică, abia pe atunci începea să se vorbească de marile proiecte cu “e” ca prefix.
Interesant aici este însă faptul că organizaţiile eficiente, fie ele private sau publice, operează actualmente pe bază de principii perfect acordate cu acest termen prea puţin utilizat actualmente. Fenomenul eBusiness chiar a schimbat lumea, ajungând să devină parte integrantă din însăşi “substanţa” operaţională a organizaţiilor. Ei bine, mai mult ca probabil acelaşi lucru se va petrece şi cu Big Data. Peste zece ani este foarte posibil ca noi să fi uitat deja termenul, dar principiile fenomenului să devină adânc înrădăcinate în modul de operare al tuturor fiinţelor.
Definire
Big Data este un fenomen definit de creşterea exponenţială a volumelor, tipurilor, complexităţii şi rapidităţii de circulaţie a datelor. Big Data este adesea definit prin trei dimensiuni: volum, velocitate şi diversitate.
Un astfel de fenomen reprezintă, simultan, o provocare în termeni de înţelegere a datelor existente şi o oportunitate pentru entităţile economice care caută exploatarea acestor date pentru maximizarea rezultatelor activităţii economice depuse. Adresarea provocării şi profitarea de pe urma oportunităţii cer tehnici şi tehnologii avansate, capabile să capteze, stocheze, distribuie, gestioneze şi analizeze informaţiile.
Chiar dacă fenomenul Big Data în sine este de natură transformaţională, drumul organizaţiilor către a deveni “inteligente” din punct de vedere Big Data va fi mai degrabă iterativ şi ciclic decât revoluţionar. Iniţiativele Big Data de succes par să pornească nu atât de la o discuţie despre tehnologie, cât de la o cerinţă arzătoare de afaceri pe care organizaţiile nu o pot adresa cu abordări tehnologice tradiţionale.
Ce se poate observa ca fenomenologie de adoptare Big Data pe piaţă? Proiectele de succes încep, de obicei, de la o cerinţă de afaceri sau misiune publică specifică şi definită în sens foarte îngust, şi mai puţin cu un plan de instalare a unei platforme tehnologice noi şi universale care să suporte viitoare cerinţe previzibile. Acest fapt presupune o abordare mai degrabă de genul “potrivire pentru un scop” decât una de genul “construim şi rezultatele vor veni”.
În plus, iniţiativele curente de adoptare Big Data caută mai degrabă să suplimenteze eficient investiţiile curente în IT, dar având în vedere fructificarea acestor suplimentări pentru a fi de ajutor în caz de exploatare pe scară mai largă în fazele ulterioare ale instalării de astfel de soluţii.
Ce înseamnă acest lucru? Tiparul deja folosit este următorul: după instalările iniţiale, organizaţiile încep să-şi construiască un set mai robust şi unificat de capabilităţi tehnice esenţiale. Printre aceste capabilităţi se numără capacitatea de analizare a fluxurilor de date în timp real, folosirea de tehnologii specifice pentru exploatarea imenselor surse de date distribuite, precum şi adoptarea de soluţii avansate de data warehousing şi data mining.
Sună complicat? Posibil. Iar acest lucru se poate vedea deja, deşi nu este promovat în mod public, la organizaţiile mari din România. Firme din zona industrială, precum OMV-Petrom sau Danone, dar şi mai multe instituţii bancare, au plecat deja pe acest drum pornind de la câteva cerinţe foarte înguste de afaceri, iar actualmente se găsesc în faza de a începe să exploateze cum se cuvine potenţialul Big Data.
Rămâne de văzut în cât timp se va trezi la realitate şi “monstrul” căzut de ani buni în stare de hibernare din România, sectorul public. Şi asta deoarece într-un stat social precum România, adevăratul reper de dezvoltare, indiferent de domeniul de activitate, a fost şi, din păcate, va rămâne în condiţiile menţinerii aceleiaşi mentalităţi sociale, statul cu S mare.
de Bogdan Marchidanu
