Acțiunile orientate spre protecția mediului înconjurător sunt factori cheie ai activităților moderne de sustenabilitate în orice domeniu. Deși poate nu la fel de discutată precum în alte industrii, amprenta de carbon a industriei de telecomunicații este o realitate, iar estimarea acesteia reprezintă un pas important în stabilirea direcțiilor de acțiune pentru reducerea și chiar neutralizarea sa.
Astăzi, există numeroase metode eficiente și accesibile de a calcula emisiile de carbon generate de crearea și operarea rețelelor mobile, în special în cazul emisiilor pe care le implică materialele necesare în procesele de producție și, implicit, procesele în sine (cunoscute drept embodied emissions).
Cum afectează industria de telecomunicații mediul înconjurător
Pentru a putea face posibile efectuarea apelurilor telefonice, trimiterea de mesaje sau accesarea internetului de către utilizatorii de telefoane mobile, furnizorii de servicii de telecomunicații au creat infrastructuri pe scară largă ce permit telefoanelor și dispozitivelor inteligente să comunice între ele. Principalul pilon al acestor infrastructuri este reprezentat de stațiile de bază radio (radio base stations) care captează, transmit și re-transmit semnalele radio – fie că vorbim de tehnologiile 2G, 3G, 4G sau de tehnologia 5G de astăzi.
Însă pentru a putea funcționa, aceste stații radio de bază au nevoie de electricitate iar istoric, crearea energiei electrice necesare a generat o cantitate semnificativă de emisii de carbon pe parcursul duratei de viață a unei stații de bază. Mai exact, o stație radio de bază ce funcționează permanent timp de aproximativ 10 ani, va crea cel puțin 85% din amprenta de carbon prin consumul de energie. Lucrurile încep să se schimbe, însă, furnizorii de servicii de telecomunicații orientându-se progresiv către surse de electricitate cu emisii scăzute de carbon. Astfel, în măsura în care emisiile de carbon rezultate ca urmare a funcționării echipamentelor se reduc, emisiile generate de procesele de producție și de utilizare a materialelor ajung să alcătuiască o pondere mai mare din amprenta de carbon generală.
Modalități de măsurare a amprentei asupra mediului înconjurător, în industria de telecomunicații
Există metode eficiente și accesibile de a calcula amprenta de carbon a unui produs din industria de telecomunicații asupra mediului înconjurător, iar una dintre cele mai utilizate (aceasta fiind și o metodă tradițională, de altfel) este Evaluarea pe durata Ciclului de Viață (LCA – Life Cycle Assessment). Această metodă presupune un proces complex și riguros care are în vedere fiecare aspect pe care îl implică crearea și operarea pe durata de viață a unui produs, calculând impactul asupra mediului pentru fiecare dintre acestea. În final, sunt obținute date cu privire la procentul emisiilor de gaze cu efect de seră, poluarea aerului și/sau a apei și gradul de toxicitate pentru oameni. Dar, întrucât producătorii din industria de telecomunicații au furnizori în întreaga lume și produsele din industrie evoluează în mod constant, metoda aceasta a devenit ineficientă. În acest context, este nevoie de metode noi, practice și eficiente, care să le ofere utilizatorilor, și chiar celor care creează acest tip de produse, informații despre impactul pe care un anumit produs îl are asupra mediului încă din momentul lansării acestuia.
Un instrument eficient în acest sens – PEEC (Calculator Parametrizat de Emisii Încorporate – Parameterized Embodied Emission Calculator) – a fost elaborat de Maël Madon în cadrul lucrării sale de disertație. Pe scurt, acest instrument este un tabel (tip Excel) care permite estimări rapide cu privire la amprenta de carbon a produselor din industria de telecomunicații (respectiv stațiile radio de bază menționate anterior).
Un model bazat pe parametri ajută la traducerea proprietăților fizice ale unui produs (inclusiv utilizarea materialelor și a energiei de către acesta) într-o amprentă asociată, prin însumarea emisiilor de carbon generate de fiecare componentă a produsului. Modelul acesta este conceput special pentru produsele de telecomunicații (inspirându-se din metodologia și standardele LCA pentru TIC – Tehnologia Informației și a Comunicațiilor), iar datele sunt obținute dintr-o varietate de surse: compozițiile de materii prime sunt calculate pe baza declarațiilor complete despre produsul respectiv; impactul producției este estimat pe baza chestionarelor către furnizori cu privire la procesele de producție; transportul, asamblarea și alte activități sunt alocate pe baza raportului anual de sustenabilitate, realizat de compania Ericsson.
Totodată, principalul atu al instrumentului PEEC de măsurare a emisiilor de carbon a produselor din industria de telecomunicații este reprezentat de flexibilitatea pe care o presupune. Acesta poate fi utilizat de către:
• Clienții Ericsson (furnizori de servicii de comunicații) care au nevoie de informații privind impactul asupra mediului înconjurător al produselor pe care le achiziționează și care nu dețin cunoștințe extinse despre caracteristicile echipamentelor hardware;
• Persoanele dintr-o companie responsabile cu aspectele care țin de domeniul sustenabilității sau parteneri de cercetare externi, care sunt mai interesați de anumite detalii (precum impactul relativ pe care un anumit material sau proces de fabricație l-ar putea avea asupra mediului înconjurător);
• Experții LCA care actualizează constant acest instrument de măsurare, prin colectarea de noi date.
Instrumentul PEEC de măsurare a impactului pe care produsele din industria de telecomunicații îl au asupra mediului înconjurător contribuie la înțelegerea în detaliu a efectelor respective (a emisiilor generate de acestea) și la identificarea principalelor măsuri ce pot fi luate pentru a minimiza acest impact. În viitor, utilizarea acestei metode poate fi extinsă și la alte tipuri de produse. De asemenea, pentru a oferi, în mod eficient, estimări asupra impactului soluțiilor 5G, datele utilizate de acest instrument trebuie să fie actualizate constant.
