Marile firme de consultanţă dau periodic şi constant publicităţii rapoarte care arată cu forţa indicatorilor economici reali situaţia din diverse ţări, regiuni şi la nivel global. Una dintre acestea, Ernst & Young, a publicat zilele trecute rezultatele buletinului periodic M&A Barometer pentru regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est, regiune în care este cuprinsă şi România.
Ce spune, în esenţă, această ediţie de buletin? Că piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a înregistrat cea mai dinamică evoluţie în rândul celor 11 ţări din regiunea Europei Centrale şi de Sud-est (CSE), având parte de o creştere de 250% a valorii totale estimate a tranzacţiilor, de la 0,6 miliarde USD în primul semestru 2014 la 2,1 miliarde USD în primul semestru 2015. Numărul de tranzacţii a crescut şi el, de la 68 în prima jumătate a lui 2014 la 81 de tranzacţii în prima jumătate a anului curent.
Mare atenţie, însă! În termeni de valoare a tranzacţiilor, cele mai atractive sectoare din România au fost cel de energie şi cel de minerit. Nu agricultura sau industria agricolă şi, din mare nefericire, nu IT&C. Adică nu două din domeniile socotite nu cu multă vreme în urmă ca fiind printre cele mai profitabile şi cu cel mai mare potenţial de dezvoltare economică. Mai mult decât atât, cea mai mare tranzacţie înregistrată de România în acest an a fost una din zona serviciilor bancare, anume achiziţia UniCredit Ţiriac Bank România, contra unei sume de peste 770 milioane USD, de către firma mamă din Italia.
În schimb, în regiunea din care face parte România, tranzacţiile au fost dominate de investitori strategici, iar industria ţintă cea mai activă a fost tehnologia informaţiei, în vreme ce, în termeni de valoare, cele mai mari tranzacţii au avut loc în sectorul bancar şi al serviciilor financiare. Ţările vedetă din punct de vedere al achiziţiilor au fost, ca de obicei în ultima vreme, Turcia, Polonia şi Ungaria.
Ce arată toate aceste evenimente? Că ochelarii de cal pe care de multe ori şi-i pun guvernanţii ca să-şi justifice şederea la conducerea ţărilor nu mai au de multişor niciun fel de valoare. Socoteala veche legată de minunatul PIB, cu varianta lui PIB/cap de locuitor, dimpreună cu alţi simpatici indicatori macroeconomici uşor de maipulat, a cam intrat la apă.
Atractivitatea pieţelor este acum modelată de cu totul alţi indicatori, mult mai duri şi mai conectaţi la ceea ce se întâmplă în mod real în viaţa economică.
Iar aceşti indicatori moderni arată un tablou românesc nu foarte vesel. Arată un tablou în care doar domeniul materiilor prime mai stârneşte un oareşce interes pentru potenţialii investitori. Eventual asezonat cu câteva segmente de nişă legate de consum şi, de deci, de comerţ. Vremurile în care se vorbea de potenţialul legat de producţie (cu excepţia producţiei de energie) al acestei pieţe s-au cam dus. Iar una din cele mai mari victime ale acestei situaţii este domeniul IT&C, domeniu care în continuare este socotit de actorii care fac parte din el a avea potenţialul de a genera peste zece la sută din bogăţia acestei ţări. Însă, aşa cum spune zicala, speranţa moare ultima…
de Bogdan Marchidanu
