Cu câteva luni în urmă, Pokemon Go a devenit un joc pentru dispozitive mobile practicat de peste 500 de milioane de utilizatori de telefoane inteligente la nivel global. A fost un exemplu clar al imenselor posibilităţi de reuşită ale realităţii augmentate în domeniul consumului de masă.
Cu toate astea, realitatea augmentată mai are un drum încă lung de străbătut până la atingerea unui nivel similar de succes în lumea afacerilor. Iar asta se întâmplă deoarece organizaţiile mai trebuie încă să îşi dea seama care ar putea fi cele mai bune utilizări ale realităţii augmentate, ca să nu mai vorbim de costurile implicate, ratele de amortizare ale investiţiilor (încă necunoscute) şi acceptarea noii tehnologii de către utilizatori.
Una din barierele ridicate în calea accelerării adopţiei ar putea fi reprezentată de confuzia dintre tehnologia de realitate augmentată (AR) şi realitate virtuală (VR). AR combină universurile fizic şi digital într-o experienţă practic liniară a utilizatorului – un exemplu ar fi schiţe digitale ale unui motor de avion afişate prin intermediul unui ecran montat în casca proiectantului direct în faţa ochilor acestuia – în vreme ce VR cufundă utilizatorul într-un univers complet digital.
Teoretic cel puţin, ambele tehnologii au locul lor în universul de business. Realitatea virtuală este valoroasă pentru interacţiunile cu obiectele în faza de proiectare a lor, înainte de construcţia efectivă, în vreme ce realitatea augmentată îmbunătăţeşte modul în care oamenii lucrează cu active fizice. Cu toate astea, există câteva puncte care trag ambele tehnologii în jos, cel puţin deocamdată.
De pildă, echipamentele hardware şi software-ul aferent sunt încă scumpe şi greu de justificat pentru multe companii. În al doilea rând, una este ca un consumator să descarce un joc de telefon mobil şi cu totul altceva ca un mecanic cu experienţă să accepte să poarte pe cap o cască grea ca să inspecteze şi să repare un avion. Nu în ultimul rând, în ambele zone tehnologice lipsesc deocamdată instrumentele de dezvoltare, în special aplicaţiile specializate.
Situaţia curentă în termeni de cifre arată, conform Juniper Research, că la nivelul domeniului enterprise piaţa de realitate augmentată a atins 247 milioane USD la sfârşitul lui 2014. Aceeaşi companie a previzionat însă o creştere explozivă a acestei cifre pentru anul 2019, către un nivel de 2,4 miliarde USD.
Companiile care vor adopta cel mai rapid o astfel de tehnologie sunt cele din domeniul aviaţiei, aerospaţial, auto-moto, utilităţi, manufacturing, construcţii şi sănătate.
Care ar fi însă motivul pentru care companii precum Juniper prevăd o explozie a unei astfel de tehnologii în câţiva ani? În esenţă este vorba de faptul că AR este extrem de potrivită pentru sarcini de lucru extrem de complexe care nu sunt uşor de reprodus sau repetat (adică exact situaţiile unde folosirea roboţilor pentru realizarea sarcinilor este imposibilă sau ineficientă din punct de vedere costuri). Să fie oare aceasta calea de reprofilare pentru oamenii ale căror locuri de muncă vor fi înlocuite în viitorul apropiat de roboţi?
