Ne aflăm în toiul unei revoluţii digitale în care terabiţii de date non-persistente de bibliotecă produse în mod regulat de întreprinderi, senzori, motoare, companii de utilităţi, telefoane mobile, PC-uri şi tablete se întâlnesc cu exabiţii de date persistente sotacte în biblioteci de date fizice şi virtuale.
Toate aceste date sunt acum culese şi examinate parţial (gândiţi-vă la IBM Watson şi Fujitsu 5K) în universul digital pentru a inaugura moduri noi şi interesante de utilizare a acestor date în noua lume impetuoasă.
Este indiscutabil faptul că la nivel global producem actualmente volume de date fără precedent. Ca exemplu, gândiţi-vă la un singur avion cu reacţie.
Acesta generează în medie 10 terabiţi de date de zbor per motor într-o perioadă de timp de 30 de minute – tot ce se află în acel avion are acces la o reţea şi e conectat pentru analiză. De la trenul de aterizare la flapsuri, de la datele clienţilor la, evident, cele ale pasagerilor; toate acestea sunt date care furnizează informaţii valoroase pentru industria aeronautică în scopul de a face zborurile mai bune, mai sigure, mai fiabile şi mai plăcute pentru pasageri.
Iar aşa ceva se petrece în toate industriile, în toate oraşele, în întreaga lume!
Tot mai multe fiinţe umane de pe glob îşi conectează dispozitivele bazate pe IP (în multe cazuri chiar şi cinci dispozitive per om) la reţele şi ecosisteme inteligente.
Oraşele adoptă tot mai mulţi senzori bazaţi pe RFID în bugetele principale de cheltuieli şi în strategia (M2M) legată de infrastructură (aşteptaţi-vă la vehicole autonome mai devreme decât credeţi). Vedem acum efectul deplin al legii lui Moore din perspectivă big data, aşa cum nu s-a anticipat niciodată înainte.
Toate acestea afectează în mod cert capacitatea noastră de a gestiona datele, deoarece, fără muncă de întreţinere şi reparaţii, centrele noastre de date vor începe să dea pe dinafară. În consecinţă, vedem deja şi vom vedea din ce în ce mai des noi centre de date apărând pe harta fizică (în Marea Britanie, Microsoft şi Amazon fiind cele mai noi apariţii) şi, în cele din urmă, vom fi martorii centrelor virtuale hibride de date, definite software, înregistrând progrese uriaşe.
Cred că aşa ceva se numeşte progres!
Aşadar, cum gestionăm toate aceste date (instrumente şi strategie), unde le stocăm (depozite de date), cum le accesăm (IT hibrid), de ce tip de certificare de securitate avem nevoie (cu grad mare de impact asupra banilor folosiţi), cum sunt datele manevrate şi formatate în formate utilizabile de către companii?
Dacă ne gândim mai bine, oare ce efect vom vedea în spaţiul consumatorilor individuali, în cine să avem încredere şi ce fel de date să transmitem, căci noi, ca indivizi, ne simţim bine ştiind că suntem printre unii din cei mai lipsiţi de scrupule şi malefici indivizi care se ascund la umbra Interwebului denumit în mod corect ,,darknet”?
Ca profesionist IT, mi se pare că mă gândesc tot mai mult la astfel de întrebări, iar ca arhitect, atunci când mă uit la schemele de lucru de generaţie următoare pe care trebuie să le aplicăm pentru a adresa astfel de provocări, meditez asupra nevoilor viitoare ale datelor clienţilor şi consumatorilor în cadrul acestui nou model.
Ca om echilibrat social, încerc să-mi ţin mintea deschisă asupra a tot ceea ce face. De fapt, la fel ca mulţi alţii din acest univers IT&C, ascult diverse grupuri de gânditori asupra impactului guvernamental, precum Catapult, discutând despre grupurile lor de idei (din cercetare, industrie şi mediul academic) şi citesc tone de whitepaper-uri (în fine, poate megabiţi de astfel de documente).
Mă duc la seminarii interesante precum Future Decoded, unde se poate vedea setea şi pasiunea pentru lucrurile de natură autonomă, cognitivă şi axate pe nevoile umane. Sunt martor la prototipuri noi inventate de start-up- uri inteligente; cum vă sună un produs cu numele adecvat de glugă intensificatoare de senzaţii sau de barman robotic, care să vă prepare cocktailul favorit fără întârzieri şi sporovăială lipsită de valoare?
Menţionez toate astea deoarece toate aceste sisteme, haine, senzori şi indivizi pseudo robotici inteligenţi generează valuri enorme de date care interacţionează şi se intersectează în lumea noastră digitală. Iar când sunt cuplate cu dispozitivele mobile şi cu echipamentele de tip wearable, tind să ne facă vieţile noastre super-complexe de secol 21 mai simple şi mai uşor de urmărit.
Pe tema barmanului robot, un membru al echipei mele m-a întrebat recent dacă nu cumva oamenii devin depăşiţi în noula lume. Nu chiar. De fapt, cred că ne vom conserva viitorul punând roboţii tehnologici să execute sarcinile triviale care ne ajută şi ne prelungesc vieţile cotidiene!
Deşi, odată ajuns aici, mă trezesc gândindu-mă la filmul Wall-E şi întrebându-mă dacă cu timpul vom ajunge şi noi să ne pierdem simţul folosirii picioarelor prin nefolosire în timpul lungilor călătorii spaţio-temporale prin spaţiu…
Ideea e că noi, ca rasă, dispunem de multe jucării productive conectate în reţea, care generează enorm de multe date teoretic disponibile nouă. Dar nu sunt deloc sigur că folosim informaţiile corect sau, mai exact, în cea mai adecvată manieră.
Din unele privinţe părem să bâjbâim în întuneric, iar asta trebuie să se schimbe!
Unele date, precum fructele, sunt perisabile prin natura lor şi trebuie să fie consumate imediat (real time analytics), altfel devin depăşite moral, îmbâcsite sau poate inutile.
Ca atare, atunci când iau în considerare următorii paşi ca lider strategic al companiei, atunci când caut următorul pas revoluţionar pun câteva întrebări simple.
Unde este mina de aur? Cum putem exploata aurul (volumele de date) pe care îl avem la dispoziţie ca să deschidem noi drumuri pe piaţă pentru clienţii noştri?
Şi cum le putem asigura acestora mai bine succesul în cadrul vieţilor lor cotidiene?
Cred că răspunsul este profund ancorat în studiul analitic şi în algoritmii de analiză a tendinţelor pe care trebuie să le folosim ca să depistăm oportunităţi în timp real şi să începem să prevedem locaţia şi natura ,,aurului”, pe baza unei multitudini de surse variate şi largi de date de care va fi nevoie pentru prezentarea ierarhiei corecte de servicii utilizatorului final.
Acum, dacă putem îndeplini cum trebuie această etapă, poate că lumea inteligentă în micşorare de acum va deveni, de fapt, o oportunitate pe măsură ce intrăm în era digitală şi în cea cognitivă. Cine ştie? Poate că în curând, într-o bună zi, voi sta într-un bar şi voi discuta cu oameni, cu un gin mare în mână servit de propriul meu robot R2 sau C3PO!
de Robin Lipscomb, EMEIA Head of Offerings & Portfolio development la Fujitsu
