După ce ani de zile a fost locul de întrunire a elitei economice şi politice mondiale, elită care a susţinut din răsputeri globalizarea şi progresele tehnologice, Davos, minuscula şi celebra staţiune montană elveţiană, a fost anul acesta gazda unui eveniment fără precedent. Un eveniment similar prin concluziile pentru întregul glob, poate, cu cel petrecut la Pearl Harbour cu şapte decenii în urmă.
Practic, cei care au luat parte la ediţia din acest an a Forumului Economic Mondial au ajuns la concluzia că progresele rapide din tehnologie ar putea genera efecte destabilizatoare asupra locurilor de muncă şi creşterii economice.
În plus, ar putea exacerba neliniştea socială. De ce? ,,Deoarece eşecul societăţii umane de a menţine ritmul cu schimbarea tehnologică ar putea deveni un risc cheie”, aşa cum au declarat unii lideri marcanţi la Davos.
Anterior forumului, un raport publicat cu ocazia evenimentului spunea că extinderea inteligenţei artificiale ar putea distruge slujbele tradiţionale pentru gulerele albe de o manieră mult mai rapidă decât ar fi create locuri de muncă noi. Raportul face apel la guverne şi la sectorul privat să găsească rapid soluţii de gestionare a problemei.
Practic, raportul constată că, din pricina inteligenţei artificiale şi a altor tehnologii cu caracter disruptiv, locurile de muncă pe termen lung sunt înlocuite de aşa-numitul freelancing, fenomen în cadrul căruia persoanele individuale devin aproape în totalitate responsabile pentru costurile asociate şomajului, îmbolnăvirilor şi bătrâneţii.
Şi tot acest raport spune, poate ca o adevărată cheie pentru descifrarea bruştei schimbări de atitudine a liderilor economici şi politici globali, că tehnologia, în măsură mai mare decât globalizarea (tema îndrăgită de multe mari corporaţii ale acestei planete), alături de deteriorarea perspectivei locurilor de muncă şi declinul industrial au fost catalizatorii mişcărilor politice democratice anti-trust din anul 2016, mişcări care au dus la Brexitul din iunie, la alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA şi la respingerea de către Italia a reformei constituţionale propuse de prim-ministrul acestei ţări.
Iar adevăratul motiv de temere pentru puternicii lumii actuale abia acum urmează. A fost sintetizat de Cecilia Reyes, Chief Risk Oficer la Zurich Insurance Group, care declara, fiind preluată de multe canale media: ,,Fără o buna guvernare şi o reşcolire a celor care muncesc acum, tehnologia va elimina locuri de muncă mai repede decât le creează. Guvernele nu mai pot asigura nivelele obişnuite de protecţie socială, neliniştea socială se amplifică, iar în atari circumstanţe mişcarea anti-trust capătă amploare, dând naştere la noi lideri politici care dau vina pe globalizare pentru schimbările din societate.”
Forumul de la Davos a identificat, desigur, un număr de douăsprezece tehnologii emergente care au potenţialul de a schimba natura societăţii, muncii şi politicii. Printre ele se numără tehnologia blockchain, tipărirea 3D, nano materialele, Internet of Things, quantum computing şi realitatea virtuală. În afară de apelul către o mai bună guvernare şi către industria privată de a găsi soluţii, nu au fost oferite niciun fel de alternative responsabile pe care omenirea să şi le însuşească, aşa cum, poate, ar fi fost firesc din partea unor conducători economici şi politici ai lumii.
Cum nu au ajuns (încă) să posede creiere artificiale, oamenii continuă să se supună legilor naturii. Iar una din ele, fundamentală, este cea a acţiunii şi reacţiunii. Din nefericire, atunci când e vorba de o întreagă societate umană, nimeni nu poate prevedea exact care va fi răspunsul la declanşarea unei acţiuni.
A constatat-o Japonia în decembrie 1941, când a luat, din pricina aroganţei şi auto-suficienţei unor lideri militari limitaţi, decizia de a ataca Statele Unite şi de a mondializa cu adevărat un război devastator.
Cei care, din lăcomie şi lipsă de viziune, au decis cu ani în urmă calea globalizării economiei mondiale au declanşat o acţiune care încă se supune legilor naturii. Ca atare, reacţiunea este inevitabilă. Din nefericire, nimeni nu poate şti ce va însemna aceasta în viitorul imediat. Tot din nefericire, însă, în vâltoarea evenimentelor pe care această reacţiune deja a început să le stârnească suntem angrenaţi toţi locuitorii acestei planete, indiferent de sex, culoare, religie sau stare socială. Şi nimeni nu prea mai poate face ceva împotriva unei noi Hiroshime de dimensiuni planetare ca eventuală concluzie de liniştire a turbulenţelor.
