Imprimantele 3D devin din ce în ce mai populare în mediul educațional, multe instituții de învățământ implementând aceste tehnologii pentru eficientizarea procesului educațional. Totuși, mulți profesori spun că tehnologia este prea complicată pentru ei, două treimi din profesori spunând că au probleme cu adaptarea la tehnologie.
Principalele motive pentru care există probleme de asimilare a tehnologiei sunt achiziția materialelor necesare pentru imprimantele 3D, a costurilor dar și a unui ghid practic de utilizare efectivă a acestora în procesul educațional. În Marea Britanie, din 2014 a fost recomandată utilizarea imprimantelor 3D în scop educațional, dar nu a fost inclusă o materie specifică sau un ghid în programul școlar. Majoritatea profesorilor spun că nu știu cum să includă imprimare 3D în programul educațional și nici cum ar putea să ajute aceste tehnologii, deși sunt siguri că dacă ar avea la dispoziție o instrucție, totul ar fi pe calea cea bună.
Multe școli deja investesc în această tehnologie, motivul principal fiind creșterea numărului de activități educaționale practice. Fără a exista un ghid clar de armonizare a tehnologiei de imprimare 3D cu sistemul educațional, nu există șanse ca tehnologia să fie utilizată și explorată la adevărata ei valoare.
Peste 70% din școli spun că tehnologia este la doar un pas distanță de o nouă generație a ingineriei viitorului. În 45% din aceste cazuri, profesorii spun că tehnologia este utilizată doar pentru știință, tehnologie, inginerie și matematică. Alți 55% spun că tehnologia poate fi utilizată și înafara materiilor tehnice. Implementarea noilor tehnologii în școli poate fi un sprijin pentru noile generații care vor avea inclusiv locuri de muncă ce încă nu există, în special în zona industriilor creative care caută oameni cu viziune tehnică și digitală. Imprimarea 3D este văzută ca fiind o zonă de început pentru aceste locuri de muncă ale viitorului, fiind recomandată implementarea cât mai rapidă și detaliată a acesteia în procesul de învățământ. În prezent 55% din imprimantele 3D se află în universități și centre de cercetare, în timp ce 23% se află în scoli primare.
