Conform mediilor de informare europene, o nouă directivă, intitulată Payment Service Directive (PSD2) va trebui implementată în mediile financiar-bancar europene de la începutul lui 2018. Această directivă aduce schimbări fundamentale în industria financiară europeană.
Printre schimbările prevăzute se numără noi cerinţe de întărire a autentificării clienţilor bancari, incluzând aici suport pentru autentificare prin două elemente pentru cele mai multe tipuri de plăţi, dar şi nevoia de a furniza interfeţe de operare pentru aşa-numiţii furnizori terţi. Astfel de furnizori pot fi furnizori de servicii de iniţiere plăţi (PISP), furnizori de servicii de informaţii conturi (AISP) sau orice combinaţie de astfel de terţi. Un PISP iniţiază plăţile, în vreme ce un AISP furnizează accesul la informaţiile din contul bancar.
Pentru băncile tradiţionale, această schimbare are două consecinţe. Una dintre ele este aceea că băncile vor fi obligate să furnizeze interfeţe de tip API către aceşti terţi. Directiva PSD2 interzice în mod explicit utilizarea procedeului screen scraping, procedeu prin care, în esenţă se emulează un terminal. A doua consecinţă este aceea că, datorită faptului că astfel de terţi vor deveni tot mai mult interfeţele potenţiale ale băncilor cu clienţii finali, băncile vor fi obligate să-şi regândească rapid modelele de afaceri. Vor dori ele să piardă clienţi în favoarea acestor terţi? Sau vor dori să rămână la cârma lanţului de valoare, activând atât ca bancă, cât şi ca furnizor intermediar de servicii de acces şi autentificare?
Dată fiind necesitatea de furnizare API-uri, una din cerinţele adresate industriei financiar-bancare este de a demonstra progrese semnificative în standardizarea acestor interfeţe. Există actualmente iniţiative în acest sens în desfăşurare, atât în mediul financiar cât şi în comunitatea open source, aşa cum este proiectul Open Bank. Băncile în sine vor trebui să activeze astfel de interfeţe, care au nevoie de soluţii de management şi de securitate, dar şi să creeze o arhitectură care să asigure faptul că interfeţele între furnizorii externi de servicii, noile tipuri de aplicaţii proprii şi sistemele bancare esenţiale sunt bine definite, securizate şi scalabile.
Din punct de vedere al competiţiei de pe piaţa financiară, toate astea înseamnă că băncile trebuie să-şi regândească modelele de afaceri. În mod cert, noua directivă europeană va pune presiune pe bănci să facă un pas înapoi şi să regândească modelele de afaceri dintr-o perspectivă fundamentală. Alternativa pentru băncile care vor alege să ignore o astfel de schimbare este imensa probabilitate de a eşua şi, pe cale de consecinţă, de a dispărea în viitor. Nouă luni pentru adaptare la o asemenea provocare reprezintă un termen extrem, extrem de scurt, dar nu imposibil de respectat.
