Una din cele “patru mari” firme de consultanţă, anume PricewaterhouseCoopers, s-a alăturat recent corului din ce în ce mai larg de voci care trag un semnal de alarmă vizavi de efectele schimbărilor rapide din peisajul vieţii umane induse de tehnologie. Într-un raport recent, PwC susţine că aproape o treime din slujbele existente acum ar putea fi efectuate de roboţi în mai puţin de zece ani.
Astfel de avertismente sunt adesea înmuiate de sugestia că slujbe noi şi mai bune vor înlocui slujbele defuncte pentru muncitorii umani. Numai că ritmul progresului tehnologic este atât de intens, încât nimeni nu mai poate garanta aşa ceva. Iar în acest malaxor dramatic al vieţii vor ajunge să fie “măcinaţi” în special cei cu cele mai scăzute nivele de educaţie.
Tot în cursul acestei luni, o firmă de consultanţă în servicii de management financiar, Opimas, a anunţat că, potrivit propriilor studii, la nivel global peste 230.000 de poziţii ocupate de oameni doar în sectorul pieţelor de capital (aşadar într-un sector de “gulere albe” extremd e scrobite) vor dispărea din pricina adoptării accelerate a tehnologiei legate de inteligenţa artificială.
Dispariţii de ocupaţii umane au existat şi în trecutul mai puţin sau mai mult îndepărtat, în general din pricina progreselor tehnologice. În trecut, temerile nu au fost atât de mari deoarece omenirea a fost mereu în stare să inventeze noi categorii de slujbe. Situaţia de acum nu mai pare deloc la fel. De ce? Deoarece noile tehnologii, fiind de natură algoritmică, induc un efect exponenţial mai mare asupra schimbărilor ocupaţionale. Practic, inteligenţa artificială, roboţii şi Internet of Things se dezvoltă cu o asemenea rapiditate, dată de dezvoltarea algoritmică, încât ritmul de generare ocupaţii noi nu are, pur şi simplu, cum să ţină pasul.
Această problemă a devenit deja una extrem de presantă pentru factori de decizie de toate naturile din întreaga lume. Guvernele, mediul academic, mediul de afaceri etc., se văd puse în faţa unei provocări care va genera într-un viitor relativ apropiat un adevărat tsunami social. De ce? Deoarece, ca rezultat al inteligenţei artificiale şi al altor tehnologii disruptive, slujbele pe termen lung vor fi înlocuite, la nivel de indivizi, de moduri tot mai diverse de angajare de tip freelance, fapt care va pune pe umerii persoanelor individuale o responsabilitate tot mai mare în termeni de asigurare a costurilor şomajului, problemelor de sănătate şi a costurilor bătrâneţii. Iar asta înseamnă aruncarea în aer, practic, a tuturor sistemelor sociale construite până acum, indiferent că vorbim de sistemul de sănătate, de sistemul de pensii sau de alte sisteme.
Privind viitorul dintr-o asemenea perspectivă, România se înscrie în categoria ţărilor cu cele mai mari vulnerabilităţi faţă de evoluţia viitoare. Motivele sunt prea bine cunoscute ca să mai fie listate aici. Rămâne de văzut în ce măsură aceste vulnerabilităţi vor determina sau nu colapsul social în această ţară. Ar fi una din ironiile amare ale sorţii ca tehnologia, această imensă şi perpetuă oportunitate de dezvoltare economică pentru spaţiul mioritic, să fie, până la urmă, cea care stinge ultima lumina înainte de închiderea uşii.
