Storage-as-a-Service reprezintă, alături de tehnologia flash/SSD şi aplicaţiile de tipul Software Definded Storage, una dintre principalele direcţii de creştere a pieţei soluţiilor de stocare în 2014. Dincolo de estimările optimiste şi de inerentele mesaje de marketing, oferta furnizorilor de servicii Cloud trebuie abordată insa cu atenţie pentru a putea fi valorificata optim.

Furnizorii de servicii Cloud sunt cotaţi a fi noile vedete ale pieţei soluţiilor de stocare dedicate mediului enterprise. Estimările specialiştilor şi cabinetelor de analiză sunt că, anul acesta, piaţa de stocare în Cloud va cunoaşte o creştere accelerată, rata de penetrare a acestui tip de servicii fiind favorizată de caracterul global al ofertei, nelimitată la un areal anume. Argument important în condiţiile adoptării tot mai extinse a mobilităţii în mediul enterprise, posibilitatea accesării datelor de pe orice tip de device, de oriunde şi oricând reprezentând un avantaj competitiv greu de contestat.
Cu toate acestea, dincolo de avantajele specifice ofertei Cloud şi de eternele discuţii asupra nivelului de securitate, serviciile de stocare în „Nor“ solicită o abordare atentă pentru că implică o serie de limitări specifice. Care trebuie luate în calcul în funcţie de tipul de date care se doreşte a fi stocate în Cloud şi costurile aferente.

Tipuri de date şi de probleme
Deşi furnizorii de servicii susţin că oferta lor este universal valabilă, există o serie de limitări intrinseci, iar prima dintre acestea ar fi aceea că stocarea în Cloud nu este recomandată în cazul datelor primare. Motivul îl reprezintă latenţa serviciului (specifică arhitecturii Cloud), în directă corelaţie cu lărgimea de bandă. Este o problemă reală, specifică accesării remote a datelor, care începe să fie vizibilă mai ales atunci când sunt stocate în „Nor“ date tranzacţionale, baze de date etc.
O posibilă soluţie în acest sens o poate reprezenta oferta vendorilor de soluţii dezvoltată pe tehnologia Hybrid Cloud, prin care se ataşează serviciilor în „Nor“ dispozitive flash-SSD – pentru a se asigura prin stocare locală un timp de răspuns cât mai scurt – şi soluţii de „data tiering“, configurate în funcţie de necesităţile companiilor, pentru a se realiza replicarea automată a datelor în Cloud, via Internet. Apelul la o astfel de rezolvare reduce însă câteva dintre argumentele forte ale ofertei Cloud – posibilitatea reducerii costurilor şi a accesării graduale a resurselor, în funcţie de necesităţile apărute, precum şi simplificarea operaţiunilor de stocare, respectiv gradul de încărcare al echipei IT.
Problema semnalată este mai puţin vizibilă în cazul altor categorii de date, dar începe să genereze constrângeri atunci când este vorba de fişiere de dimensiuni mari, dacă accesarea acestora impune un timp scurt. Un aspect aparte în acest caz îl reprezintă utilizarea serviciilor Cloud pentru realizarea backup-ului. Deşi pare soluţia optimă, cel puţin în mediul consumer – datele nu sunt accesate foarte frecvent şi nici nu sunt păstrate local, prin urmare se îndeplineşte una dintre condiţiile esenţiale ale strategiilor de tip „Business continuity“, fiind protejate împotriva alterării şi/sau distrugerii accidentale – timpul de restaurare efectivă a serviciilor poate reprezenta o problemă reală.
De aceea, eficienţa şi profitabilitatea unei astfel de soluţii – în cazul backup-ului unor servere, de exemplu – trebuie calculată ţinând cont de lărgimea de bandă disponibilă, de nivelul de încărcare şi de costurile aferente. Nu în ultimul rând, utilizarea serviciilor de stocare în cloud pentru realizarea backup-ului impune luarea în calcul, din start, a unei strategii de exit, cu măsurile aferente în cazul în care se optează pentru oferta unui alt furnizor.
Din perspectiva limitărilor prezentate mai sus, arhivarea datelor pare fi activitatea care este cel mai eficient acoperită de oferta furnizorilor de servicii de stocare în nor – datele, odată arhivate, nu mai sunt sunt accesate decât foarte rar (sau deloc) şi nu necesită o viteză de acces ridicată. În plus, furnizorii de servicii pot oferi servicii adiacente, transfer de date securizat şi garanţia integrităţii datelor stocate, totul la un preţ comparativ cu cel al soluţiilor uzuale folosite pentru arhivare.
Însă nici această utilizare nu este scutită de critici. Sunt necesare argumente solide de business care să justifice de ce ar plăti o companie un abonament lunar pentru stocarea unor date pe care, cu excepţia unui audit sau a unui control, nu le accesează timp de trei sau cinci ani, cât este obligată prin lege să le păstreze. Nici aspectele legate de gestionarea corectă a duratei de viaţă a datelor arhivate, de garanţia distrugerii acestora, de certificarea furnizorilor de servicii de stocare în Cloud etc. nu sunt elemente menite să simplifice alegerea.

Rafinarea soluţiei
Problemele semnalate sunt reale şi nu doar nişte avertismente teoretice ale specialiştilor. Ceea ce nu înseamnă că ofertele furnizorilor de servicii de stocare în Cloud nu pot fi utile companiilor, ci doar că acestea trebuie să-şi analizeze cu atenţie nevoile, să pună în balanţă argumentele pro şi contra şi să aleagă soluţia care să le acopere optim necesităţile.
O astfel de rezolvare presupune însă o abordare mai elevată a problemei stocării, care să ia în calcul elemente precum cerinţele specifice de backup şi deduplicare, strategiile de „data tiering“ etc. Altfel, este foarte posibil ca serviciile de stocare în Cloud adoptate să fie subutilizate şi prea costisitoare.

De Mihai G.Pop