Una din legile fundamentale ale vieţii spune că nimic nu rezistă uzurii timpului dacă nu se fac investiţii permanente în mentenanţă şi chiar în dezvoltare. Domeniul IT nu face excepţie de la această lege, iar nerespectarea ei duce întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, la apariţia de rezultate nedorite şi chiar de nereparat.
A dovedit-o recent şi ultima ediţie a studiului ANIS dedicat pieţei locale de software şi servicii printr-un rezultat care pentru unii ar putea părea suprinzător, deşi el a fost anticipat de toate studiile efectuate în anii anteriori. Acest rezultat se referă la IT-ul în mediul administraţiei publice unde, pentru prima dată după mulţi ani, a devenit oficială o scădere de 1%, în condiţiile în care ponderea
sectorului public ca importanţă sectorială pentru IT atinge nu mai puţin de 22%.
Asta în condiţiile în care alte verticale au cunoscut creşteri. Industria, de exemplu, cu o pondere de 20% ca importanţă, a cunoscut o creştere de 8%, iar domeniul financiar-bancar, cu o pondere de 15%, a cunoscut o creştere de 7%.
Iar cele mai mari creşteri, de 9, respectiv 10%, au fost înregistrate în sectoare cu ponderile cele mai mici ca importanţă, precum comerţul (pondere de 9%) şi serviciile (pondere de 9%).
Mai mult, piața internă, care reprezintă aproximativ 26% din veniturile totale ale sectorului, a înregistrat o scădere neașteptată față de anul precedent, ajungând la doar 935 milioane de euro. Analiza pieței interne arată o evoluție timidă și pentru perioada următoare, manifestare a unui consum scăzut de tehnologie în raport cu nevoile estimate, în special în sectorul public, dar și în
cel privat.
Teoretic, cu un potenţial de peste 10 miliarde euro generate anual, industria IT ar trebui să fie socotită de către toată lumea interesată de bunul mers al societăţii drept una din bijuteriile esenţiale ale coroanei româneşti. Practica arată însă cât de mare este prăpastia între acest potenţial şi realitate. O prăpastie generată de lipsa de interes a zonei publice pentru dezvoltarea acestui sector. Iar această lipsă de interes nu poate continua la nesfârşit să fie compensată de creşterile din alte sectoare industriale, cu preponderenţă private.
De ce? Deoarece nu este vorba aici doar despre IT. Creşterea sectoarelor industriale ajunge mai devreme sau mai târziu să depindă fundamental de regulile jocului adoptate de arbitru, care în acest caz este statul, adică administraţia publică. Iar în condiţiile lipsei de interes a a statului pentru
extinderea şi dezvoltarea terenului de joc, chiar şi sectoarele industriale private care au asigurat şi asigură dezvoltarea pieţei interne IT vor ajunge la sufocare.
Cu atât de puţine motoare de dezvoltare economică rămase viabile, o astfel de situaţie ar echivala pentru România nu cu o catastrofă, ci cu o nouă imensă dezamăgire. Nu ar fi ultima dezamăgire oferită de aceste meleaguri carpatine, însă ar fi una care ar pune, practic, capăt oricărei speranţe de renaştere naţională prin forţe proprii.
