Încă de la începuturile revoluţiei smartphone, responsabilii IT din organizaţii au fost preocupaţi de securitate şi suportul tehnic – chiar înainte ca angajaţii să înceapă să-şi aducă propriile dispozitive la locul de muncă, dorind să le folosească pentru a accesa reţeaua organizaţiei. De la asigurarea securităţii şi suportului tehnic (preocupări existente de la introducerea laptop-urilor pe piaţă), problemele s-au extins la dezvoltare – dacă departamentele IT erau obligate să construiască aplicaţii mobile pentru toate acele dispozitive diferite, atunci sarcinile legate de programare şi mentenanţă ar fi copleşit bugetele şi timpul personalului din departamentele de specialitate. Singurul beneficiu recunoscut cu mare uşurinţă al conceptului BYOD (Bring Your Own Device) era acela al transferării costurilor telefoanelor mobile de la companie la angajatul acesteia.
Progresele tehnologice apărute în decursul a doar câţiva ani au furnizat departamentelor IT soluţii atât pentru problemele de securitate, cât şi pentru cele de dezvoltare. Producătorii de soluţii de management al dispozitivelor mobile (MDM) au rezolvat în esenţă chestiunile de securitate, iar instrumente noi de dezvoltare oferă acum soluţii pentru toate platformele mobile majore. Piaţa mobilităţii întreprinderii a crescut în importanţă pe măsură ce tot mai multe companii recunosc beneficiile de productivitate ale mobilităţii şi pe măsură ce au fost introduse noi instrumente care reduc timpul şi costurile asociate construirii şi implementării de aplicaţii mobile în medii BYOD. Cu toate astea, cererea este în creştere, aşa că este practic imposibil ca departamentele IT să ofere angajaţilor toate capabilităţile legate de mobilitate cerute de aceştia.
Rezolvarea “decalajului aplicaţiilor”
Ca şi consumatori de mobilitate, angajaţii se aşteaptă ca aplicaţiile folosite de organizaţia pentru care lucrează să fie la fel de facile şi de rapide precum cele instalate dintr-un magazin de aplicaţii al unei platforme mobile. Lucrurile nu stau aşa. În orice caz, există două inovaţii în zona dezvoltării de aplicaţii mobile care au rezolvat “decalajul aplicaţiilor” existent între cererea în creştere a angajaţilor de a avea acces mai larg la reţeaua organizaţiei şi capacitatea departamentelor IT de a satisface această cerere.
Prima inovaţie este legată de arhitectură – separarea dintre accesul aplicaţiei la aplicaţiile din reţeaua întreprinderii şi datele rezultate din prelucrarea acelor date pe telefoane inteligente şi tablete. Aplicaţia, care stă între utilizatorul mobil şi reţeaua întreprinderii, acceptă cereri de la utilizator şi accesează resursele adecvate ale reţelei pentru retragerea sau inserarea de informaţii. Evident, fiecare platformă mobilă dispune de mecanismul propriu de afişare a funcţiilor şi datelor. Pentru armonizarea acestor aspecte, unii dezvoltatori preferă HTML5, în vreme ce alţii preferă aplicaţiile native. HTML5 reprezintă o abordare mai simplă de implementat, dar nu oferă experienţele bogate care se găsesc în aplicaţiile native. Pe de altă parte, aplicaţiile native necesită mai mult efort de lucru, dar au tendinţa de a genera o acceptare mai lejeră din partea utilizatorului. Oricare ar fi abordarea, separarea dintre configuraţia accesului la reţeaua de întreprindere şi dispozitivul mobil utilizat înseamnă că aplicaţia în sine trebuie construită o singură dată şi nu de fiecare dată pentru fiecare platformă mobilă. Iar acest fapt este ideal pentru BYOD.
A doua inovaţie este legată de dezvoltarea aplicaţiilor. Astăzi există instrumente care permit utilizatorilor finali, precum şi departamentelor IT, să construiască şi să instaleze aplicaţii mobile de întreprindere care conferă angajaţilor interactivitate, acces bidirecţional la bazele de date, la rapoarte, la instrumente de analiză date în timp real, şi la site-uri web pe care ei se bazează pentru a-şi face munca. Aceste instrumente nu necesită codificare şi nu necesită SDK sau IDE. În schimb utilizează un proces de configurare pas cu pas, de tip wizard, care întreabă utilizatorii la ce anume doresc ei să se conecteze, ce fel de date vor să retragă din sistem, ce trebuie afişat pe dispozitivul mobil, ce sarcini suplimentare ar putea fi relevante pentru utilizator, care utilizatori au permisiunea de a folosi configuraţia enterprise-to-mobile (pe baza acelorlaşi protocoale de acces Active Directory şi LDAP folosite în cadrul întreprinderii) etc. Departamentele non-IT îşi pot acum instala propriile aplicaţii, în vreme ce, dispunând de o soluţie de securitate pe bază de permisiune şi de o soluţie de management al dispozitivelor mobile, departamentul IT este sigur că accesul se face în mod securizat.
Schimbările din zona mobilităţii enterprise au impact major asupra IT-ului
Aceste inovaţii din zona arhitecturii şi dezvoltării aplicaţiilor au un impact major asupra IT-ului. Iar acest impact este în întregime pozitiv. IT-ul poate întări partea de securitate prin intermediul accesului bazat pe permisiune şi dependent de Active Directory, precum şi prin MDM, astfel putându-se concentra mai uşor asupra sarcinilor specifice IT şi a oricăror aplicaţii speciale strategice de care compania ar putea avea nevoie, în vreme ce construcţia mulţimii de fluxuri tactice de lucru şi de aplicaţii mobile de acces date tranzacţionale poate fi lăsată în seama fiecărui departament din firmă în parte (şi poate fi chiar personalizată pentru fiecare angajat). Oricum, IT-ul nu dispune de timpul şi de resursele necesare pentru a construi toate acestea.
Ca să înţelegeţi diferenţa dintre mobilitatea strategică şi cea tactică, gândiţi-vă la o companie mare de curierat precum FedEx sau UPS. Ca parte a sistemului lor software de tip corporate, cele două firme au investit mult timp şi mulţi bani ca să construiască aplicaţia mobilă personalizată precisă de care au nevoie pentru miile lor de şoferi şi manageri mobili. Şoferii folosesc dispozitive mobile ca să urmărească fiecare transport şi fiecare livrare, în vreme ce managerii pot urmări starea flotei de vehicole şi întârzierile de livrări, toate aceste date alimentând o imensă infrastructură ERP care urmăreşte mişcarea coletelor şi disponibilitatea serviciilor.
La nivel tactic, aplicaţiile angajaţilor mobili pot include aprobarea ordinelor de achiziţie sau alocările de timp, schimbarea informaţiilor legate de client sau a notelor de înregistrare, inspectarea inventarului şi rearanjarea produselor, sau monitorizarea în timp real a operaţiunilor şi adoptarea de acţiuni în consecinţă – de pe telefonul inteligent sau de pe tabletă – atunci când situaţile deviază de la normal. Aceste aplicaţii tactice pot fi ulterior construite chiar de către departamentele operaţionale, descotorosind IT-ul de această sarcină care, dacă s-ar baza pe instrumentele de dezvoltare folosite pentru sistemele strategice, nu ar dispune niciodată de personalul uman, de fondurile financiare şi de timpul necesare pentru crearea unor astfel de aplicaţii tactice, individualizate la nivel de departament.
Împuternicirea departamentelor operaţionale în sensul furnizării de mobilitate de tip enterprise pentru proprii angajaţi într-un mediu BYOD extinde productivitatea IT-ului fără a suprasolicita forţa umană şi bugetul departamentului de profil. Utilizatorii obţin mobilitatea de care au nevoie, departamentul IT poate rămâne concentrat pe sarcinile strategice, compania beneficiază de pe urma creşterii productivităţii, atât a IT-ului cât şi a angajaţilor mobili, iar decalajul aplicaţiilor nu doar că se micşorează – ci dispare de tot.
