Ameţiţi şi fascinaţi (în bine sau în rău, depinzând de opţiunea personală) de ceea ce se petrece pe plan politic la Bucureşti în aceste zile, o informaţie cu potenţial impact global a trecut mai puţin dezbătută pe plaiuri mioritice. Anume aceea că FCC (Comisia Federală pentru Comunicaţii a Statelor Unite) a decis să pună capăt aşa numitei neutralităţi a netului (Net Neutrality) printr-o decizie politică, după ani de zile de dezbateri.
În comunicate şi luări de poziţii oficiale, anularea neutralităţii netului va permite industriei comunicaţiilor să beneficieze de pe urma unor condiţii de piaţă mai fireşti. Se va permite, chipurile, companiilor împovărate de nevoia de a investi în reţele de cea mai nouă generaţie şi soluţii IoT să poată genera suficiente venituri care să acopere investiţiile efectuate. În plus, afirmă susţinătorii deciziei, măsura are darul de a genera acele stimulente de dezvoltare tehnologică pentru a permite companiilor să se transforme digital şi consumatorilor să beneficieze de îmbunătăţiri alimentate de tehnologie în multe sectoare de activitate.
Numai că… aşa cum susţin mulţi analişti, nu există, de fapt, nicio problemă legată de investiţii. Reţelele 5G au ajuns într-un an de zile să fie instrumente deja utilizate, şi asta fără o măsură legislativă de stimulare. La fel este şi cazul Internet of Things (IoT). Cât despre tehnologii îngrozitor de scumpe, cum sunt reţelele definite prin software şi virtualizarea reţelelor, ele sunt deja implementate de ani de zile în cele mai diverse colţuri ale lumii.
Despre ce e vorba, atunci, în propoziţia FCC de zilele trecute? Mulţi analişti spun, pe diverse voci, că totul se rezumă la dobândirea controlului asupra conţinutului distribuit prin Internet. Poate e interesant de semnalat aici că, în urma deciziei, banda largă în telecomunicaţii a fost reclasificată drept serviciu de informaţii în loc de serviciu de telecomunicaţii, fapt care înseamnă că supravegherea acesteia va trece de la FCC la FTC (Comisia Federală de Comerţ), o autoritate cu reguli mult mai dure.
Prin aceasta, marile companii care controlează infrastructurile vor avea frâu liber să înăbuşe din faşă competiţia de tip start-up, asta lăsând la o parte faptul că, prin permiterea accesului cu două viteze la conţinutul generat în Internet poziţiile politice ale marilor corporaţii vor deveni mult mai influente şi mai vizibile, în dauna celor de altă opinie, dar cu mai puţine mijloace la dispoziţie. Iar de aici încolo fiecare este liber să-şi imagineze ce alte tipuri de acţiuni vor mai urma.
