Cum pot depăși profesorii decalajul de comunicare dintre ei și elevii lor? Cum pot păstra interesul copiilor pentru carte și școală, într-o epocă în care informația este prezentă pe toate canalele de comunicare la care tinerii au acces nemijlocit? Florin Ilia, Vicepreședinte SIVECO Romania, vorbește despre lecțiile digitale care schimbă paradigma învățării.

Club IT&C : Care este trendul în educația modernă? Considerați că este și România aliniată acestor tendințe globale de digitalizare a procesului educațional?

Florin Ilia: La nivel mondial, previziunile analiștilor Ambient Insight (SUA) indică o creștere de 23 % pentru piața de eLearning până în 2017, prin comparație cu doar 7% pentru educația tradițională. Eu cred că aceste cifre arată fără dubiu că direcția în care se îndreaptă educația în secolul XXI este adoptarea tehnologiei în sala de clasă.
Viitorul aparține utilizării de curricule hibride, combinațiilor între metodele de învățare în clasă și cele de educație online.
Beneficiile digitalizării educației se reflectă în creșterea calității procesului educațional, în reducerea costurilor și a timpului consumat cu activități colaterale (de pildă, cu documentarea).
România a făcut mari eforturi, materializate în rezultate excepționale, de a introduce tehnologia informațiilor și comunicațiilor în procesul de învățământ. Între 2001 și 2009, s-a derulat programul SEI – Sistemul educațional informatizat – care a adus laboratoare informatizate, soft educațional și instruire pentru profesori în toate școlile și liceele din țară.
După aderarea României la UE, prin accesarea unor fonduri europene s-au finanțat multe proiecte necesare, de dotare cu tehnologie, dar mai ales de formare a cadrelor didactice pentru folosirea acesteia la clasă. Toate acestea, plus alte inițiative, fac ca în România să se contruiască o “fundație” foarte bună.

Club IT&C: Credeți că vor avea mai mult succes lecțiile digitale în captarea interesului copiilor?
Florin Ilia: Copiii erei digitale sunt familiarizați cu calculatorul, tableta, ba chiar și cu telefonul mobil și interacționează cu jocurile și poveștile virtuale încă de mici. Însă pe măsură ce cresc și intră în sistemul educațional de masă, ei constată că între realitate și ce învață la școală există un decalaj destul de mare.
Sunt ferm convins că, adoptând tehnologiile noi, școala se poate apropia mai multe de copii. Nu vorbim de proiecții science-fiction, ci de instrumente digitale reale care pot deveni un suport extraordinar, complementar procesului de învățare. Ele există deja și sunt folosite în multe licee și școli românești. Și aici aș aduce în discuție pe inimoșii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Satu Mare –
profesori și elevi care fac intensiv învățare bazată pe proiect, trans-disciplinară, bazându-se pe resurse digitale realizare de noi, dar
pe care le tot îmbunătățesc ei înșiși. Este un exemplu de bune practici pe care le poate adopta orice școală. Dar este foarte important ca și dascălul să fie format pentru a folosi resursele digitale și să fie convins de utilitatea lecțiilor interactive! Iar
instruirea de care vorbim trebuie continuată tot restul vieții.

De peste un deceniu, punem la dispoziția sistemului educațional românesc și internațional toate instrumentele pentru a îndeplini această misiune. România are astăzi cea mai mare bibliotecă de conținut educațional digital din Europa, cu peste 3.700 de lecții multimedia dezvoltate de SIVECO, cu peste 45.000 de obiecte de învățare reutilizabile, pentru 21 de discipline. Obiectele de învățare reutilizabile (Reusable Learning Objects) sunt dezvoltate pentru a fi incluse în lecții pe tablete, laptop, computer sau chiar telefon, mutând accentul de pe profesor, pe elev. Cu alte cuvinte, viitorul educației se întâmplă deja.

Club IT&C: Există discuții că tehnologia va dezumaniza școala, scoțând dascălii din ecuație. E adevărat?
Florin Ilia: De generații, școala oferă același model clasic de învăţământ, bazat pe memorarea unui corp de cunoştinţe relativ neschimbat, sub autoritatea magistrală a profesorului care trebuie ascultat. Ei bine, modelul acesta e respins de elevii „digitali” de azi.

Şcoala trebuie să se adapteze. Când profesorul scrie la tablă, cu spatele la elevi, se adresează mai degrabă vârfului de cretă, și nu elevilor săi.

Lecțiile interactive îl eliberează de această rutină de transcriere, îi permit să-și petreacă timpul de la oră interacționând cu elevii, cu fața la ei, descoperind cunoașterea împreună. Așadar, contrar temerilor unora, tehnologia nu dezumanizează ora, ci dimpotrivă, îi dă profesorului mai mult timp față în față cu elevii.
Ceea ce se petrece cu generaţiile actuale ar trebui să ne îngrijoreze.
Elevii profită de faptul că şcoala nu s-a adaptat încă la lumea lor digitală şi resping în bloc modelul în sine, cu toate defectele, dar și calitățile acestuia – rigoare, concentrare, disciplină, muncă. Ori şcoala tocmai asta trebuie să facă: să rezolve această problemă de comunicare şi să găsească metoda de a transmite valorile esenţiale către noii elevi, într-un mod în care aceștia le pot recepționa.

Până în 2017, analiștii estimează că, la nivel global:
• Cheltuielile pentru educație la nivel global cresc cu 7,4%
până în 2017
• Cheltuielile pentru eLearning cresc cu 23% pe an, până la 256
miliarde $ până în 2017 după cum urmează:
• Pentru clasele I-XII cu 34%
• Învățământ superior cu 28%
• Pentru eTraining (Corporate) cu 13% (sursa: Ambient Insight)