Decizia legată de mutarea unei aplicații în cloud este una ce necesită abordarea tuturor aspectelor ce țin de funcționarea și adaptabilitatea acestora, fiind în general două aspecte vitale în acest sens. Primul, pe care îl abordăm acum, cu privire la pregătirea aplicației, ne permite să examinăm modul în care timpul de execuție al locului operațiunilor este afectat de mediul în care rulează aplicația. A doua pregătire privind fluxul de lucru ne obligă să gândim mai cuprinzător despre modul în care operațiunile se încadrează în activitățile zilnice și cât de eficiente devin lucrurile.
Există câțiva pași simpli pe care dezvoltatorii de aplicații îi pot urma pentru a face software-ul mai accesibil la rularea în cloud. Cea mai importantă este o abordare sănătoasă a punctului de control, majoritatea aplicațiilor bine dezvoltate fac acest lucru în mod implicit, dar este o caracteristică care ar putea fi ușor ignorată într-un instrument scos din casă, care crește treptat în popularitate și domeniu de aplicare. Mecanismele eficiente de control al punctelor de acces sunt esențiale pentru HPC la locul de muncă, dar cu atât mai mult în cloud unde instanțele preemptive vor fi mediul de lucru de facto.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare este potențialul de modificare a stocării temporare. Majoritatea covârșitoare a aplicațiilor HPC își scrie rezultatele către fișiere de text simple, în timp ce un software mai dezvoltat, care utilizează ca HDF5 sau NetCDF pentru a-și gestiona datele. Coexistența încărcărilor HPC cu instrumentele IT ale întreprinderii ne permite să deschidem câteva căi noi de cercetare atunci când ne gândim cum să realizăm performanțe mai bune, dintre care cea mai simplă ar fi utilizarea bazelor de date. Rularea mai multor baze de date “de producție” pe un cluster HPC nu este comună datorită fragilității percepute a infrastructurii, dar în cloud, ar fi banală. În funcție de aplicație, o bază de date ar putea oferi beneficii de performanță în faza de analiză, precum și deschiderea căilor pentru a oferi rezultate ale simulărilor pentru comunități ca serviciu mai largi.
În cele din urmă, utilizatorii ar trebui să rețină faptul că numeroasele aplicații nu se scalează foarte bine sau sunt adesea executate numai pe un număr mic de noduri, în acest caz, utilizarea mai multor miezuri pe o durată mai lungă este mai eficientă. În timp ce prețul sau performanța slabă a public cloud pentru computerele științifice multi-nod pot fi motive interpretate cu ușurință pentru a nu utiliza aceste resurse, ar trebui în schimb să fie considerată ca o îndepărtare blândă de la practicile risipitoare, dar și spre răbdare. Aplicația care rulează în cloud ar trebui, prin urmare, să se concentreze asupra extragerii valorilor de la ieșiri, ceea ce reprezintă o problemă a fluxului de lucru, mai degrabă decât a aplicației.
Fluxul de lucru care înconjoară și leagă aplicațiile este un alt domeniu în care trebuie să apară optimizarea și este, probabil, zona în care ar trebui să ne concentrăm atenția atunci când analizăm trecerea la cloud. La nivel de proiectare-experimentare, cercetătorii care sunt direcționați către utilizarea cloud-ului ar trebui să ia în considerare dacă proiectul lor de cercetare utilizează cât mai bine scalarea resurselor disponibile.
