Desfăşurată cu câteva zile în urmă, conferinţa anuală a directorilor IT din firmele mari din România, reuniţi în asociaţia CIO Council, a arătat, poate pentru prima dată cu elemente de evidenţă, că poziţia de CIO în România începe să semene cu cea a unui navigator care vede în faţa lui un zid imens de ceaţă prin care trebuie să treacă.
De ce? Pur şi simplu deoarece schimbările induse în mediul de afaceri de tehnologie şi volatilitatea tot mai mare a mediului IT în sine fac ca această poziţie să nu se mai bucure nici pe departe de claritatea şi de mecanismele manageriale de care se bucura până mai deunăzi. Un exemplu? A fost pentru prima dată când participanţii, în majoritate profesionişti IT cu rang managerial, au simţit nevoia să ceară consiliului redefinirea titulaturii de CIO în lumina schimbărilor de reglementare induse de intrarea în vigoare a unor noi regulamente precum GDPR şi a schimbării accentului pus pe IT de la gestionarea unei infrastructuri proprii la gestionarea mai degrabă a unor servicii şi a problemelor din ce în ce mai stringente induse de asigurarea securităţii cibernetice.
La cele de mai sus se adaugă alte două probleme cu care actualii directori IT se confruntă. Una dintre ele este legată de volatilitatea personalului IT şi de avansul tot mai mare al automatizării, ultima afectând radical modul în care se desfăşoară activitatea IT dintr-o firmă. Dacă în privinţa celui de-al doilea aspect lucrurile nu sunt încă dramatice, experţii prezenţi opinând că există un orizont de câţiva ani până la impunerea automatizării, în privinţa primului situaţia nu este chiar aşa de roz. Şi asta deoarece directorii IT pot întreprinde prea puţine lucruri pentru a determina mediul de lucru al angajaţilor, în special al celor noi, în condiţiile în care mediul de afaceri românesc este, conform studiilor de resurse umane, mai degrabă conservator din punct de vedere al adaptării la cerinţele tot mai mari ale potenţialilor angajaţi.
Din nefericire pentru universul CIO, al doilea aspect se leagă direct cu prima problemă. O problemă care nu este deloc nouă, dar care, iată, nu pare să-şi găsească rezolvare nici după trecerea multor ani. Este vorba de includerea în procentaje extrem de mici a directorilor IT în cadrul consiliilor de decizie ale companiilor, astfel încât opinia lor să poată determina evoluţia de afaceri a firmei. Vorbim aici despre una din tarele mentalului managerial din România, care până acum a jucat rolul unei muşte neplăcut bâzâitoare, dar care în contextul transformării digitale a afacerilor devine o frână majoră în calea supravieţuirii cu succes. Semnalul de alarmă a fost tras. Rămâne de văzut dacă şi acest mental managerial va reuşi să se schimbe din mers, punând afacerile pe linia de plutire, sau nu.
