Transformarea a fost iniţiată, în mod logic, de altfel, de marii jucători şi furnizori de soluţii de pe piaţa IT, cum ar fi IBM sau Dell. Cel mai recent anunţ în acest sens vine de la IBM, care a lansat IBM Spectrum Storage, adică, aşa cum spune compania americană, un nou portofoliu software pentru sisteme de stocare date dezvoltate pentru a adresa incapacitatea spaţiilor de stocare, prin schimbarea economiei datelor cu un nivel de software inteligent.
Mai exact, noul pachet software generează o “amprentă a datelor” eficientă, care stochează dinamic fiecare octet de date la un cost optim, astfel ajutând la maximizarea performanţei şi securităţii. Din punct de vedere al proceselor care au loc, volumele de date, în permanentă creştere, sunt acum mutate, conform dorinţei utilizatorului, în locul potrivit şi la momentul potrivit.
Iar ca lucrurile să nu se oprească aici, IBM a anunţat şi planuri de a investi peste 1 miliard USD în acest portofoliu de soluţii software de stocare în următorii cinci ani, în principal în unelte de dotare a acestor soluţii cu elemente de analiză cognitivă derivate din dezvoltările sistemelor Watson, anunţate de aceeaşi companie anul trecut.
Motivaţia unor asemenea evoluţii este relativ simplă. Creşterea explozivă a volumelor de date care pot fi, potenţial, transformate în informaţii utile, înseamnă, într-o arhitectură clasică IT, creşteri similare din punct de vedere al numărului de echipamente utilizate şi al energiei consumate, şi, pe cale de consecinţă, nevoi tot mai mari de spaţiu fizic. Translatarea procesării de date în zona fluxurilor dinamice de transfer dintre unităţile de procesare şi echipamentele de stocare ar putea genera economii semnificative din toate punctele de vedere.
Intenţiile exprimate vizează chiar mai mult decât zona de stocare date. Acelaşi IBM a anunţat că are în intenţie dezvoltarea de soluţii care să asigure procesarea unei părţi a volumelor de date chiar la nivelul switch-urilor de reţea. O reţea care, fireşte, devine şi ea tot mai inteligentă în urma noii tendinţe legate de definirea (alias controlarea şi gestionarea) ei prin software.
Este greu de spus acum dacă toate astea înseamnă că, într-un viitor previzibil, zona de hardware a IT-ului va ajunge să semene mai degrabă cu o înşiruire de grăunţe inteligente şi extrem de puternice, interconectate între ele, fapt care va uşura toată munca de procesare date şi extragere informaţii. Cert este însă că eforturi serioase în acest sens au început să se depună.