Am primit recent o scrisoare-notificare de la Telekom, semnată de un fost executant minor de la RCS-RDS ajuns executant major la Telekom, prin care am fost înştiinţat că serviciul de e-mail inclus în abonamentul de internet încheiat cu acest furnizor de servicii se închide, din raţiuni “independente de voinţa operatorului, care ţin exclusiv de partenerul acestuia”.

În mod evident, dincolo de stângăcie, o asemenea formulare de justificare trădează lipsuri majore la nivel de concepţie managerială. În primul rând este vorba de faptul că “partenerul” menţionat nu este un terţ care oferă servicii de e-mail operatorului, ci chiar un departament din cadrul acestuia, construit cu ani în urmă pentru a furniza clienţilor finali toate serviciile legate de internet. Ca atare, a da vina pe un astfel de “partener” denotă o autentică lipsă de cunoaştere a celor care plătesc pentru serviciul oferit de tine.

Sau, şi mai rău, o căutare a unei soluţii de ieşire cu orice preţ dintr-o situaţie în care relativ noul patron de origine germană te-a pus. Iar cum cuvântul cheie este profitabilitate la maxim, indiferent de consecinţe, situaţia respectivă nu este greu de intuit, în condiţiile în care respectivul serviciu de e-mail era o anexă gratuită la contractul mai mare de furnizare servicii de acces la internet.

Însă lipsa unor cunoştinţe elementare de management din partea acestui furnizor de servicii este trădată mai ales de propunerea de contrabalansare a efectelor închiderii serviciului de e-mail făcută clienţilor rămaşi fără acesta. Mai exact, operatorul mai sus menţionat propune, ca unică soluţie, crearea de către client a unei adrese de e-mail în cloud, şi portarea agendei de contacte şi a mesajelor către această adresă.

De ce trădează o asemenea propunere lipsa cunoştinţelor de management? Pur şi simplu deoarece propunerea respectivă este făcută de-a valma clienţilor persoane fizice şi celor persoane juridice. Iar dacă la persoanele fizice schimbarea unei adrese de e-mail gestionată direct de operator cu una în cloud nu comportă cine ştie ce efecte adverse, nu la fel stau lucrurile cu persoanele juridice.

În universul internet de azi, adresa de e-mail reprezintă un element definitoriu pentru cartea de vizită a oricărui agent economic. Schimbarea ei comportă eforturi, dacă nu în termeni de bani, atunci măcar eforturi de timp şi de imagine. La asta se adaugă şi lipsa totală a oferirii unor garanţii de securitate adiacente trecerii la o adresă în cloud, garanţii care, pentru multe firme, sunt esenţiale şi care erau acordate de operator prin serviciul respectiv.

Că România este o ţară bananieră în care orice este posibil a devenit aproape o axiomă care nu mai necesită demonstraţie. După cum o axiomă a devenit şi faptul că o bună parte a investitorilor străini o consideră o simplă piaţă de desfacere şi de muls bani, o oportunitate lipsită de riscuri pentru rotunjirea unor venituri în conturi deschise în ţări unde astfel de măsuri sunt muult mai greu de luat fără frica unor consecinţe redutabile pentru cel care le ia.

Recenta decizie luată de Telekom, altfel un jucător de pe piaţă privit de multă lume cu simpatie şi respect, arată că multe concepte fundamentale de marketing şi management precum fidelizarea clienţilor, construirea afacerii împreună cu aceştia, şi aşa mai departe, sunt deja apă de ploaie când e vorba de România. În cazul plaiurilor mioritice contează doar mulgerea pe toate părţile a clienţilor de bani. Şi cam atât. Restul înseamnă poveşti de adormit creiere de creduli.

de Bogdan Marchidanu