Mă aflu pe marginea acoperișului unei clădiri înalte, uitându-mă spre strada aflată la zeci de metri dedesubt. Steagul de pe acoperișul clădirii alăturate aproape că cedează în bătaia vântului și instinctiv fac un pas în spate înainte de a mă dezechilibra. Aud urmăritorii cum urcă pe scările ce dau pe acoperiș iar o privire în jur confirmă faptul ca nu am unde să ma ascund. Singura opțiune e saltul pe acoperișul alăturat. Mă întorc repede să arunc o ultimă privire și apoi … lumea virtuala in care ma aflu se distruge in texturi pixelate. Magia a dispărut.

Realitate virtuală este in punctul în care poate schimba fundamental divertismentul așa cum îl știm, iar pe termen lung este tehnologia cu cel mai mare potential de a întrece și cele mai promițătoare. O cască VR trimite utilizatorul intr-o lume nouă cu experiențe atât de similare celor din viața reală încât in doar câteva secunde acesta nici nu va mai simți diferența.
Astăzi, filmele fac din spectatori simpli obervatori ai poveștilor, pe când tehnologiile implementate în jocuri oferă acestora posibilitatea de a se implica activ. Tehnologia VR duce totul cu un pas înainte, creând impresia unei lumi extrem de apropiate senzorial de realitate. Însă pentru a ajunge în acest punct, tehnologia trebuie să se integreze perfect, devenind invizibilă, nedetectabilă. În momentul în care tehnologia afișează o interfață cu zgomot sau redă un aspect nerealist, magia se pierde și astfel “prezența” în lumea virtuală dispare.

Realizarea unei experiențe asemănătoare cu cea din viața reală cu ajutorul tehnologiei VR este acum posibilă datorită puterii de procesare ridicate, a tehnologiei grafice, video și de display. Cu toate acestea, “magia” nu se realizează doar prin atingerea acestui stadiu dar și prin menținerea “prezenței” în realitatea virtuală. Noi numim această regulă: “Don’t break the presence.”

Definiția prezenței în lumea virtuală
Să ne întoarcem un moment. “Don’t break the presence” necesită o înțelegere deplină a ceea ce încercăm să evităm și a elementelor vitale necesare pentru a genera o lume virtuală.
“Prezența” în realitatea virtuală este de multe ori asemănată cu imersiunea, percepția unei lumi fizice într-o lume imaginară sau o stare conștientă în care utilizatorul experimentează un mediu simulat ce pare real și se simte real. “Prezența” poate fi astfel măsurată, fiind gradul până la care mediul simulat evocă un simț al realității ce permite utilizatorului să renunțe la o mare parte din dubii privind autenticitatea acesteia.

Cercetătorii împart “prezența” în trei categorii: personală, socială și de mediu. Prezența personală se referă la percepția de către utilizator a aspectelor fizice dintr-o lume virtuală. Prezența socială se referă la interacțiunea cu alte entități simulate sau reale din mediul virtual iar prezența de mediu apare atunci când lumea virtuală e conștientă de existanța utilizatorului și se comportă in consecință.

Dezvoltatorii tehnologiei VR aspiră la o prezență categorică prin implementarea unor multitudini de progrese tehnologice și inovații, incluzând o varietate de senzori și elemente controlate de utilizatori în cadrul realității virtuale. De asemenea, se dorește o amplificare a vitezei și fluidității cu care mediul virtual răspunde utilizatorului.

Rolul tehnologiei în VR
Dezvoltarea unui mediu virtual realistic necesită o putere de calcul impresionantă pentru a genera o lume cu cei mai buni parametri de performanță posibili. Totuși, tehnologiile folosite trebuie să creeze și să mențină mediul care să permită prezența virtuală, tehnologii care să se facă neobervate pentru a nu perturba experiența utilizatorului.
Tehnologia VR necesită simultan o procesare grafică ultra-rapidă, rezoluții mari, niveluri de latență mici și calitate vizuală ridicată, în timp ce aspectele neplăcute precum viteze mici de procesare, timpi de raspuns mari se doresc a fi eliminate.
Scopul suprem al tehnologiei VR este de a menține magia universului creat și pentru aceasta utilizatorul are nevoie de un contact aproape inexistent cu procesele din fundal.

Singura opțiune e saltul pe acoperișul alăturat. Mă întorc repede, arunc o ultimă privire și pe urmă … sar. Se simte ca și când aș zbura, iar aterizarea mă trezește. Urmăritorii nu se opresc. În față se află o scară spre care alerg ca vântul.

de Ramona Prodea este Manager regional AMD, pentru Europa de Sud Est