Producătorul de aplicaţii de tastatură predictivă SwiftKey a confirmat că a bătut palma pentru a intra sub umbrela Microsoft. Surse din piaţă estimează afacerea la circa 250 milioane USD, deşi niciuna din părţile implicate nu au confirmat vreo cifră.

Este interesant faptul că o firmă care produce o astfel de aplicaţie larg utilizată – care este instalată pe circa 300 de milioane de dispozitive dotate cu Android, iOS şi alte medii – a simţit nevoia de a se vinde cuiva. Deşi pare probabil ca vânzarea să fi reprezentat dintotdeauna scopul final al acestei companii, dat fiind faptul că tehnologia legată de tastatura predictivă este mai degrabă o necesitate decât o adăugire simpatică la ceva existent. Şi, mai ales, dat fiind faptul că o aplicaţie de tastatură nu are un orizont clar de transformare într-o platformă de lucru propriu-zisă, aşa cum au demonstrat anumite aplicaţii de mesagerie.

Tastatura predictivă a fost prezentă în vieţile noastre, la nivel de bază, încă dinainte de era telefoanelor inteligente. Chiar dacă SwiftKey a pretins mereu că produsele acestei firme deţin puteri aproape telepatice de predicţie datorită miezului tehnologic de tip inteligenţă artificială/machine learning, cu greu se poate afirma că aşa ceva a însemnat un diferenţiator fundamental câtă vreme platformele de operare din zona mobilităţii şi-au dezvoltat propriul joc similar în această privinţă.

În cei opt ani de existenţă ca afacere, acest start-up londonez a strâns doar aproape 22 milioane USD de la investitori printre care se numără nume precum Index, Accel şi Octopus. Ca atare, răsplătirea acestor investitori printr-o vânzare oportună reprezenta evident cea mai clară cale de urmat, faţă de tentativa de susţinere şi creştere a unei afaceri legate de o singură aplicaţie într-un peisaj de afaceri din ce în ce mai concurenţial. Sau faţă de încercarea de a transforma această aplicaţie într-o platformă tehnologică cu valoare mult mai mare.

În mod evident, din punctul de vedere Microsoft, importante aici au fost doar calculele legate de extinderea pe care compania americană ar fi putut să o dea propriului produs de asistenţă inteligentă Cortana, dacă acest produs s-ar fi mapat pe baza de utilizatori SwiftKey existenţi faţă de cât de mult ar fi trebuit să cheltuiască pentru a atinge nivelul de utilizatori atins de SwiftKey prin forţe proprii. Numai că interesul Miscrosoft în achiziţia SwiftKey pare să se centreze pe Cortana ridică o întrebare interesantă: De ce SwiftKey nu a întreprins nimic pentru a dezvolta un asistent inteligent propriu – tocmai pentru a-şi extinde şi întări propria aplicaţie de tastatură predictivă?
În plus, era posibil ca procedând astfel, SwiftKey să fi reuşit chiar să-şi transforme aplicaţia într-o platformă. Mai ales că există în mod cert anumite sinergii de fructificat între tehnologia tastaturilor predictive şi cea a asistentului virtual proiectat să proceseze date pentru a realiza predicţii utile, aşa cum Microsoft însăşi a recunoscut.

Şi atunci, de ce nu s-a întâmplat aşa ceva? Răspunsul ţine de un singur cuvânt: riscul. Atunci cand ai de ales între simplitatea unei vânzări către un gigant tehnologic existent şi complexitatea dezvoltării, promovării şi întreţinerii unui produs nou, care este destul de departe de aria ta esenţială de expertiză, şi care te duce în competiţie directă cu mai mulţi giganţi tehnologici care deja se bat pentru dominaţie în acest spaţiu (cum este situaţia cu Siri de la Apple, M de la Facebook, Alexa de la Amazon, Google Now de la Google şi Cortana de la Microsoft) – ei bine, este uşor de înţeles de ce încasarea unor bani a fost de departe cea mai facilă soluţie pentru co-fondatorii SwiftKey.

Rezumând, vânzarea de acum indică faptul că o afacere legată de susţinerea unei aplicaţii de sine stătătoare nu este deloc uşoară pe actuala piaţă aglomerată de aplicaţii. În plus, indică faptul că fie şi dispunând de sute de milioane de utilizatori, monetizarea unei asemenea aplicaţii se confruntă cu provocări tot mai mari. De asemenea, subliniază faptul că o alegere strategică corectă poate aduce recompense frumuşele.

O vânzare care aduce aproximativ de zece ori mai mulţi bani decât suma investită iniţial nu înseamnă deloc ceva rău. În plus, e vorba aici de bani în bancă garantaţi faţă de riscul imposibil de cuantificat legat de continuarea luptei pentru supremaţie în mediul tot mai încins al telefoanelor inteligente.

Rezultatul? Nu a fost o ieşire chiar foarte elegantă pentru SwiftKey, dar a fost una venită la timp şi care a adus zâmbete pe chipurile investitorilor.